Freedom

'Ello! (I'm NOT Lindsay Lohaaaaaan) Imi place maxim modul cum saluta Achmed, si primesc destul de rar feed-back de la cei care cunosc faza cu pricina.

De cand m-am intors de la mare sunt atat de linistita/relaxata si experimentez un soi de multumire, care pana acum imi erau oarecum necunoscute. Recunosc ca in ultima perioada - sa zicem o luna, am luat cateva hotariri referitoare la asa-zisi amici si prieteni, hotarari care nu numai ca imi priesc mie personal, dar se dovedesc a fi foarte bune si in general. Rugaciunile/meditatia au dat roade, dovada faptului ca 'binevoitorii' nu ma mai cauta nici macar sa ma intrebe de vreme (just a hint: pentru mine personal, vremea de afara a inceput sa coincida cu vremea din sufletul meu, adica este soare si liniste). Eu nu-i mai caut decat daca tre' sa ii anunt ca au castigat o calatorie pe Marte (din care, apropo, sper sa nu se intoarca, si daca totusi trebuie, sa revina posedand farame de suflet si CREIER). Ma bucur deasemenea de prietenii care isi consolideaza locul in inima mea prin simple gesturi de incurajare si sustinere, si de sufletele noi care intra in viata mea.

Sunt multumita ca ma ridic din fotoliu la 11.00 (da, dimineata :P), desi ma trezesc la 7-8, sunt recunoscatoare pentru ca raman HomeAlone astfel incat sa pot face putina ordine in casa si in ganduri, ma bucur de fiecare pas pe care il fac seara, la plimbare, admir norii si ma imaginez dormind in ei, sunt mai putin ursuza cand merg cu Ratb-u'/Metrorex-u', am rabdare sa ascult/vorbesc la telefon, il cadonez pe frate-miu cu cate o gustarica pentru ca ma mai lasa 5 minute sa frec PC-u', ce sa mai, 'liniste si pace'.

Si recunostinta. Pentru viata si pentru toate modurile in care ma pot bucura de ea.
Si pentru momentele mai putin bune, din care invat cate ceva. Pentru cei care tin la mine intr-un fel sau altul si mai ales pentru cei care imi arata asta.
Imi insenineaza ziua un 'BunaDimi Deiu', cafeluta lasata de mami, un zambet spontan si sincer - fara cuvinte, o imbratisare fara explicatii, un raset de copil, o floare zarita pe fuga la floraria din colt, o melodie country, un telefon/mesaj primit de la prieteni 'JustBecauseIt'sWednesday' (JuwannaMan)...
Azi a fost liniste. Si pace. Si sunt multumita.

Tu pentru ce esti recunoscator/-oare azi?

WE ARE GOLDEN...

Hello people!

Back from the seaside. 2 zile slalom intre agonie si extaz. Nu-mi place marea in mod exceptional, prefer oricand un gratar/o excursie pe munte decat 2 ore pe plaja. Litoralul nostru nu ma satisface de nici o culoare.

Nimic notabil, o reclama la concertul Orange - Mika a fost MOTIVUL pentru care am ajuns la mare anul asta. Probabil ca numai un eveniment m-ar mai determina sa accept sa ajung pe aceste meleaguri maxim cocalarizate in plin sezon estival. Daca iti place inghesuiala, mizeria, coca-style deghizat in dancer, kitsch-uiala omniprezenta sub toate formele ei si mai ales burtile/suncile 'acoperite' de tricouri albe mulate, atunci Romania-seaside is the 'land of (wrong) choices'.

N-joy! I'm NOT gonna do it again!

Vineri noaptea. Drum. Costinesti. Cazare. Papa relativ bun. Distractie si relaxare in compania prietenilor. Sambata dimineata. Soare. Plaja. Baie - apa numai buna de balaceala, exceptand multimea. Frumos pana la atacul claustrofobian, tentativa de somn esuata.

Sambata ora 16.00. De aici, dragii babei, incepe cu adevarat aventura. Hai sa plec la 16 spre Mamaia - H2O, plaja ce a gazduit concertul lui Mika. Mnu, mai bine la 17, si am plecat la 18.00. Am clacat cu nervii. Tot drumul plin de peripetii si autostop esuat, se dovedea a fi motiv de ratare a concertului. Am trecut de la agonie la extaz in aproape 3 ore, timp in care m-am rugat tuturor zeitatilor existente in Univers pentru a ajunge macar la ultimele 5 minute, am meditat adanc la virtuti precum rabdare, buna-crestere, intelepciune... Mi-am inghitit mii de injuraturi si mi-am infranat dorinta de a da cu pumnul/piciorul in tot 'mobilierul' cocalaresc-uman ce (din pacate) m-a inconjurat. Dar, totul e bine cand se termina cu bine. Schimb finalul zicalei si scriu: s-a terminat FA-BU-LOS!

Am ajuns putin peste ora 21, cu 10 minute inainte ca Mika sa-si faca aparitia.

Electrizant, pasionant, genial, magic! Da, inainte de acest concert, eram fan. Dupa acest concert, il ador! Concertul Aerosmith - nu sunt fan in adevaratul sens al cuvantului, m-a marcat pret de o saptamana, cred ca imi voi 'reveni' dupa Mika, poate peste o luna!

Mika este un artist cu o poveste de viata usor trista in copilarie, punctata cu pasiunea pentru muzica si cu un talent peste medie dezvoltat in timp. Este un artist complet! Pasiunea, vointa, talentul.

Daca la inceputul concertului, multimea era relativ pasiva, la sfarsit, Mika a parasit scena in aplauzele tuturor. Live-ul cu care ne-a onorat, cu care m-a onorat pe mine personal ca fan declarat, a fost impecabil. A schimbat cateva tinute, decorul a fost unul de basm, cu motive florale, prezenta papusilor a fost apreciata de public - printre care s-au aflat si copilasi, vocea sa nu a ratat nici macar o nota, band-ul sau l-a completat perfect, replicile ne-uzuale rostite intr-o romana dragalasa l-au facut sa fie repede asimilat de catre publicul prezent. Da, a meritat toata agonia dinaintea concertului. Caci dupa, extazul a fost incomensurabil. (ia de noteaza si cauta-l in DEX :P)

Un concert cu adevarat SPECIAL - UNIC, MAGIC!

Multumim Mika!

Drumul de intoarcere catre Costinesti a fost la fel de plin de peripetii, dar s-a sfarsit rapid, caci inca rumegam la concert. Si NU, NU AM FOST la Liberty...

Duminica a trecut relativ repede, am incropit o ultima baie imbracata in maieut si sort, ca deh - nu era 'in programa', shopping de suveniruri pentru apropiati, convorbiri telefonice , gratar (neplanificat dar relaxant), prieteni noi cu poze si distractie maxima. Apoi ne-am hotarat sa ne aventuram inapoi spre Bucale, urandu-i lui Mazare numai de bine, si am aterizat pe la 2.30 in fotoliul cald, albastru, care m-a imbratisat si mi-a daruit odihna mult-asteptata.

Azi a trecut greu, cu dureri de diverse, fara cafea dar cu palpitatii, cu mesaje cersite si cu intrebari fara raspuns...

Gata, am revenit!

Si ceea ce am experimentat week-end-ul asta, a fost superb!

Movin'

Neatza.

5 minute in dush: 2 lei.
15 minute in bucatarie : 5 lei.
6 ore de somn - de nepretuit.
Pentru toate celelalte exista MasterCard.

Asta mi-a rasunat in minte vreo juma' de ora azi-dimineata.
Hai ca nu mi-am pierdut gustul pentru commercials. Not Yet!
Traiasca mama pentru fiecare ceasca de cafea cu care reusesc sa imi pun in miscare hoitul dimineata.

Ieri, surprinzator, am luat initiativa si am facut primul pas catre...vindecare.
Cand o usa se inchide, o alta se deschide. Alegi sa plangi in fata usii inchise sau faci un pas inapoi, privesti in perspectiva si cauti usa proaspat deschisa?!
Feed-back'ul pozitiv mi-a dat speranta. Iti multumesc.
Ia de asculta asta si spor la treaba/lenevit.
Hugz from bugz!

Libra

Intrebari.
Decizii gresite, alegeri dificile, persoane acceptate cu greu in inima si ulterior smulse cu parti din suflet, remuscari, durere stinsa cu alcool, singuratate, muzica si aprinsa cu intalniri 'intamplatoare', umbre care se tarasc pe asfalt si se opresc izbite de peretii vietii.
Inca am gura inchisa, mi-am rugat gandurile sa taca si sa nu indrazneasca sa coboare pe limba - caci serpoaica este ascutita si se descurca oriunde, oricand - dar cunosc umilinta 'daruita' prin vorbe si prefer sa nu ti-o 'cadonez'...caci n-o vei putea duce - daca tu ranesti prin cuvinte, nu sunt obligata sa raspund cu aceeasi moneda nuh?!

Achh, scuip a lehamite pentru ca nu-ti pasa... Vorbesti fara sa intelegi ca ranesti un suflet calcat prea mult timp in picioare. Ma ridic (IAR!) si ma scutur de talpile tale. Trebuie sa simt gustul durerii, sa inspir adanc pe nari suferinta, sa-mi vad sufletul sangerand si sa ACCEPT totul.

OK, situatia pare mai suportabila acum.
Imi ridic ochii umflati de plans spre cer.
Lumina! Lumina a invadat intunericul creat din golul ramas in locul sufletului smuls cu totul.
A trebuit sa aleg intre a-mi pastra inima facuta franjuri de cutitul-titirez sau a smulge TOT si a cersi putere s-o iau de la capat.

Am sentimentul unui deja-vu. Da, evident ca stiu drumul. Suntem multi care cunoastem drumul suferintei crancene si al singuratatii infioratoare.

Tacere. Singuratatea incepe sa se transforme, spinii cad si in locul lor rasar flori care imi oblojesc ranile. Muzica m-a ajutat sa pasesc. Lumina s-a asezat peste golul ramas si a inceput zideasca Speranta in fundatia noii inimi.

E un bun inceput, promitator. Parca ziceam ceva de deja-vu - a, da, si partea asta o stiu. Doar ca acum simt ceva nou caci IUBIREA apare de nicaieri si se aseaza singurica peste Speranta care incepe sa se inchege in fundatia proaspat turnata.

Minunat! Hai ca se poate! Hai ca mai e putin si o luam de la zero. Cu tot. Cu viata. Cu lupta. Doar ca de data asta ma voi retrage in secunda in care simt mirosul de 'deja-vu' - dorinta ta bolnava de a vedea sange curgand. Voi lupta dar in felul meu.
Te voi dezarma cu privirea calda - sincera, plina de dragoste, cu vorbele venite din suflet - fara ton ingamfat sau limba de serpoaica, cuvinte spuse in asa fel incat sa intelegi ca sunt om - CA SI TINE, si ca suntem de aceeasi parte, voi avea rabdare sa treci de la nervi la calm, voi astepta pana ma vei vedea, pana vei SIMTI ca asa sunt EU, ca asa VREAU sa traiesc - vreau sa rabd, sa sper, sa iubesc, si mai ales SA CRED IN TINE (durerea lasata de neincrederea ta am aruncat-o odata cu inima mea, remember?!)

Vrei sa lupti? Foarte bine, dar eu fac regulile, eu dau armele, si de data asta vom castiga AMANDOI. Iar eu voi zambi si tu vei intelege puterea IERTARII si a IUBIRII.

Turnirul incepe ACUM. Asculta asta si fii gata sa castigi!
Succes in a ma iubi!

week-end esuat

Neatza'...daca e o dimineata buna pentru tine, atunci ma simt un pic mai bine...

Mda, sambata am gatit paste - mi-am demonstrat ca nu-s chiar antitalent la gatit, desi urasc schimonoselile numite 'gatit'...
Duminica am dat-o rau in bara, in incercarea de a consolida cercul de prieteni...constat ca in naivitatea mea, inca mai cred in 'prieteni' care sa aiba 100% incredere in mine.

Mie imi place sa fac curat: sunt OBSEDATA, cand lumea lipseste de acasa, eu fac curat...evident nu am pretentii sa se pastreze sau sa faca si ceilalti - eu fac pentru ca imi place. Punct!
Mie imi place sa ascult muzica, sa citesc, sa ma joc cu nuantele/culorile, imi plac multe lucruri...Totusi, nu am pretentii ca lumea din jur sa asculte acelasi tip de muzica, sa citeasca aceleasi carti, sa fie la fel ca mine. Nu! Si nu-mi impun gusturile indiferent de situatie. Gusturile nu se discuta! Am pretentia sa convietuim unii in prezenta celorlalti, sa ne respectam - nu sa ne lingusim, caci si gandul la pupincuristi ma ajuta sa dau la boboci way too fast daca am baut prea mult (ach, am uitat: teoretic, eu nu beau :D)

Mie imi place sa spun fix ceea ce SIMT...intelegi diferenta dintre gandesc si simt?
Am uneori niste ganduri 'in my twisted mind', pe care daca le-as transpune in vorbe, n-ar intelege nimeni o iota!

In ultima vreme constat cu tristete ca doar ne incurcam unii in sentimentele (da, era picioarele) celorlalti. Nu stim sa vorbim din suflet, ci doar din cuvinte. Cuvinte pe care nici macar nu le rumegam inainte sa le dam drumul printre dinti si sa le izbim in fata celuilalt.

Da, secolul vitezei, mergem repede, cu privirea in pamant, pentru ca ne grabim spre nicaieri.
Mancam repede, vizionam filme pe banda rulanta caci a mai aparut un film misto la orizont la care trebuie musai sa ne uitam, vorbim repede pentru ca ne grabim sa adormim pentru ca dimineata trebuie sa ne grabim la servici pentru ca seful ne roaga sa ne grabim cu predarea proiectului pentru ca...HO CU TATA!!! (Sloganu' TopGear)

S T O P !!!

E foarte adevarat ca trebuie sa 'traiesti viata la maxim', dar eu nu am auzit partea cu 'traieste...pe foarte-repede inainte...'?!
Tu? Poate sunt eu surda...

Nu stim sa comunicam/vorbim unii cu ceilalti, stim sa dezinformam si sa palavragim, nu stim sa ascultam ci doar auzim, nu stim sa punem intrebarea in asa fel incat sa primim raspunsul asteptat, nu stim sa ne ascultam gandurile, pentru ca noi insine tipam sau pentru ca e prea multa galagie in jur (Yatzi are dreptate)...

Tu iti auzi sufletul? Tu stii sa pui intrebarea in asa fel incat sa afli exact ce vrei sa stii?
Tu SIMTI? Tu traiesti viata sau doar existi?

Intrebare (nu de baraj): vezi vreo diferenta intre 'am 100% incredere in tine' si 'cred in tine' ?!

O saptamana excelenta si TRAIESTE SLOW-MOTION!
Prietenii stiu de ce ;)

Back2biz'

Hello din Paradis pat.

Se stinge, ramane undeva in urma, ma indepartez eu sau ea alege sa ma paraseasca. Durerea.
Va fi prezenta totusi acolo, oricand imi voi aminti de tine/voi, cei care din diverse motive nu mai sunteti langa mine/noi, cu/printre noi.

Amintirea este totusi cea care te aduce inapoi oricand vreau sau am nevoie sa te simt aproape, suflete.
Te las sa pleci, oricum faci DOAR ce vrei tu, dar stii ca vei ramane pentru totdeauna in sufletul meu.

Hai gata cu munca lenevitu'. Am revenit printre cei treji. M-am facut cuminte, nu mai beau, nu mai trag chiulu' de la job, nu mai stau degeaba cand ceilalti dorm muncesc...

Am o veste excelenta: VINE VIKENDU' :) Motiv de baut bucurie.
Voi dormi. Tu?

Ma dreg...

Nu te salut!
Ziua de azi exista datorita zilei de ieri...adik 'azi' e un 'ieri' cu coada...
Ieri a fost o zi a extremelor - cursul Euro-Leu dintr-o luna ar parea linie perfect dreapta...Prabusire totala si extaz...in ordinea asta...de vreo 3-4 ori la rand.

Dupa agitatia de la servici, am petrecut vreo juma de ora printre randurile unei carti, printre rafturile unui Super-Hiper-MegaExtra-market, alegand tort, vin, sampanie pentru fratiorul sarbatorit, scalambaindu-ma si distrandu-ma copios pe seama lui/cu bb. Really fun! Cred ca de-acolo a inceput primul declick.

Dupa shopping, a venit si a doua prabusire...Si apoi rise again - pentru ca m-a prins ploaia - tricouri ude - Hot&Wet, ach ce-ai ratat ;) 15 minute cat am mers prin ploaie cu o prietena m-am simtit ca un copil mic - fara griji, fericita, un zambet tamp care a dezarmat/enervat vreo 3 cucoane scoflecite si suparate pe vreme si o gasca de coca+pitzi (inevitabil = love?!) care radeau a oameni-cu-inteligenta-limitata (da, prosti).
Comunicat important pentru Univers: a plouat cu APA, nu cu ACID
Comunicat important...bine, scurtez: asa a plouat (aproape) intotdeauna, si va continua pana la infinit...pentru cei care chitaie de fiecare data cand apa indrazneste sa le ude hainele - stie si apa ceva...n-am avut nici macar grija tortului pe care l-am riscat la limita...mda, am mancat tort-plouat :D

Home, agitatie din-aia de imi venea sa bat pe toata lumea, mai-mai ca imi venea sa ies si sa raman in ploaie pana se oprea de tot :) Si agitatia, si ploaia. Mi-am gasit totusi 'linistea' in cateva shot-uri de sampanie 'imprumutate' de la neatenti ;)
Si dup-aia, drege-te, daca mai poti, daca mai ai cum si mai ales DE CE...

A fost o zi de n-ar fi fost, la sfarsitul careia AM ALES sa-mi ling ranile in tacere, sa fac misto mai ales de mine, sa incerc sa uit, sa multumesc pentru TOT ce am si pentru ce SIMT...
Madalina a hotarat sa cante ingerilor... Si imi vine in freza o fraza pe care a zis-o CINEVA: nici un om nu a murit intr-adevar decat atunci cand nimeni nu-si mai aminteste de el...

Fratimiu a avut parte de 'umani' misto, am incercat sa ne 'simtem bine'...
In sfarsit, cand s-a spart gashk (nu ma certa ca scriu asha :P), am plecat si eu de-acasa catre servici, pe la 23.30, mi-am condus prietena pana in fata ograzii, am mai baut un pic de sete(sanchi), m-am harjonit cu pasagerii Logan-ului care a fost spaima lu' Mihai Bravu-Brancoveanu...deh, eram teoretic 'high'...Ach si-mi suna acuma 'My dream is to fly/ over the rainbow sooo hiigh...'

Si am dormit spre dimineata vreo 2-3 ore, suficiente cat sa nu adorm in papuci - literally, m-am indopat cu 2 cafele si un snick' @ buro, pana cand... a sunat telu'! Ach si m-am trezit caci a trebuit sa gandesc, caci purtam o conversatie care trebuia tratata cu atentie, caci teoretic suntem (sau nu mai suntem?!) prieteni dar ne calcam pe bataturi intentionat si ne intepam si suntem mai tensionati decat o cordelina pregatita pentru saritura vietii, caci...bine, hai pa (ar zice Badea).
De ce nu poti sa ma iubesti pentru ce sunt, si nu sa ma detesti pentru ce nu vreau sa fac?
Mai pot imbraca de cateva ori costumul de cosmonaut pregatit pentru arsuri sufletesti, in caz ca te intrebi daca mai rezist.

Hai ca mai e putin. Inca putin si merg la Mika...si sper sa simt mai multa caldura si pace sufleteasca 'Over My Shoulder'.
Promit ca nu mai beau.
Promit ca nu. Mai beau..
Promit ca nu mai. Beau! :D

Eu ma dreg cu liniste. Nu neaparat cu muraturi. Tu cum te dregi dupa ce te-ai imbatat cu dragoste/ApaPlataCuLamaie?
Hugz from...hac, me.

Speechless

RIP Madalina...

Saptamana asta am primit dovezi de apreciere, motive de multumire, picaturi de iubire, demonstratii de inteligenta redusa si...sprijin moral. Sunt multumitoare pentru fiecare persoana/situatie/gest in parte, chiar daca nu spun/arat aproape niciodata.

Azi-noapte m-am plimbat cu o prietena draga cu care vorbesc rar desi stam la o distanta de o strada una de cealalta... hai sa nu mentionez ca nu 'vorbesti' cu cel cu care aparent imparti un pat/o casa de ani buni... te rog sa intelegi nuanta dintre a 'palavragi' si a vorbi...

Ne-am lasat picioarele sa umble in voie, desi amandoua eram obosite - fizic vorbind, pentru ca in timpul zilei am alergat care-ncotro. Dar ce diferenta imensa este intre a merge si a te plimba.
Dupa indelungi rugaminti fierbinti cu cerul de deasupra si amenintari impinse catre 'vin si te rapesc', doar-doar ii mai zic ce-am mai facut, ne-am decis sa ne adunam sufletele de pe coclauri si sa 'catch-up'. Merci scumpa!

Dimineatza a inceput excelent.
La multi ani Fratimiu - sa ne traiesti si sa fii fericit!

Am sorbit tacticos cafeluta in timp ce imi admiram mama invartindu-se si agitandu-se ca totul sa fie ok pentru posibilii invitati ai fratiorului.

'A murit Madalina!' zice fratimiu cu vocea aproape stinsa, in timp ce noi fetele discutam despre prajituri. Mama a luat-o de buna, eu, convinsa fiind ca e un alt misto ieftin - desi prost, i-am taiat-o scurt. A continuat pret de un minut cu 'misto-ul', si a reusit s ma enerveze.
A incercat sa-mi arate ca spune adevarul, trecand peste diverse posturi TV cu infrigurare. WTF?! Si mi-a aratat Realitatea. 'Madalina s-a sinucis'...

Si gata! GATA! Gata ziua mea excelenta, gata idei de surprize pentru sarbatorit, GA-TA!
Am iesit pe usa caci se facuse tarziu, i-am urat mamei sa aiba o zi frumoasa si sa-i traiasca feciorul, si m-am trezit...apelandu-mi ingerasa pazitoare. M-a linistit cum a putut mai bine, imi face oricum intotdeauna bine sa-i aud vocea. Am plans pe muteste in 123, apoi la birou m-am prabusit. Pe scaun. Si sufleteste, s-a facut liniste...doare ingrozitor...Mintea a incercat un 'De Ce?' dar sufletul i-a retezat-o scurt: NU CONTEAZA DE CE! Conteaza ca NU MAI ESTE!

Da, au mai murit si altii, s-au stins singuri sau inconjurati de sentimente diverse, s-au stins in glorie sau mizerie. Altii vin pe banda, poate mai geniali - stiu k nu exista grad de comparatie, dar azi sunt scuzata. Dar cei care sunt Sus, S-AU STINS, majoritatea! Nu au ales sa SE stinga!
Sunt ganduri rumegate la cateva ore dupa aflarea vestii...

Orice vrei sa crezi, ca ai vazut sau doar ti s-a spus, gandeste-te daca merita!
Ma refer in general la orice!
Daca s-a sinucis, nu o judec, ma gandesc la ingerasul care a ramas dupa ea, poate ma gandesc si la sot, convinsa fiind ca se va stradui sa fie un tata excelent. Dar mai presus de toate, ma gandesc la Madalina.
Am crescut cu disc-urile la pick-up puse la nesfarsit. Madalina, Laura Stoica, Elena Carstea, Mihai Constantinescu, Anastasia, Loredana, si mai sunt multi...

Si acum 2 saptamani ascultam 'Tu n-ai avut curaaaaj...'
Cu mama langa mine, fredonand si vorbind de Ea, multumite ca in sfarsit e implinita...
Ce frumos se vede din afara, si ce intuneric poate fi uneori inauntru...Achhh!

Azi mi-a scris sufletul, si ma rog ca Madalina, indiferent cum s-a stins, sa-si fi gasit drumul si linistea, in sfarsit!
Odihneste-te in pace!
Iar tie un 'Hugz from Bugz'...

3 ceasuri rele

Marti - 3 ceasuri rele te pandesc din Univers! si 13 pe deasupra!

Fugiti bree, se scufunda Planetaaaa, dupa cum zice bb...
fugiti si imbratisati persoana iubita, parinti, best friend - cine e atat de norocos,
fugiti si aruncati cu privirea spre cer, fugiti si ascultati melodia preferata...

Sau stati si asteptati-va finalu'...de meci, de zi de munca ;)

Ach, ma leshi???

Hai, oricat de superstitios/-oasa esti, las-o balta AZI! Doar azi!

Trage aer in piept, bea o gura de apa/ceai/cafea/cola, intoarce-te pe parte-ailalta - daca esti home, mai apasa un buton pe telecomanda - de preferat Off :)), mai citeste un funny-mail, mai fumeaza o tzighi (lasa-teeee, lasa-teeee!!!), mai fa-te si tu ca lucrezi - macar azi :)), FA CEVA pe langa subiectul MARTI 13.
La vineri 13 ce te mai faci? - cu primul Vineri 13, spun si povestea lui...

Si ca sa continuu saptamana de foc intr-ale onomasticilor - multi mai sunteti bre...
LA MULTI ANI Cipikao, artistul meu preferat ;) Sa-mi traiesti si sa fii iubit!

Azi ascultam Mika - I see you.

Care din superstitii te sperie cel mai tare?
Hugz from bugz si...N-joy Marti 13. I do!

Muzica MEA

Week-end-ul asta m-am gandit la blog, blogosfera, blogareala...
Maldita m-a determinat sa postez vineri pe blogul ei, alte 2 prietene m-au destins spre sfarsitul saptamanii cu blog-urile nou-infiintate si care promit...
Ma atrag lucrurile care te fac sa simti, sa rationezi, lucruri care 'spun' ceva...

La buro ascult muzica. One Fm (din bunavointza colegilor) sau muzik MEA.
La MP3 sau tel, depinde de incarcatoarele existente in geanta/sertar sau de mult-iubitele cabluri USB.

Muzica pe care o ascult la nesfarsit, versurile care-mi picura in suflet atatea povesti, notele pe care le vad dansand printre degetele care bat ritmic tastatura... Si cand nu pot asculta, ma tavalesc in chinuri.
Ca deh, nu poti asculta muzica atunci cand vorbesti cu cineva,
sau cand ajungi acasa la parintii nerabdatori care te baga la 'interogatoriu' condusi firesc de dorul copilului ratacitor - chiar daca ai 23 de ani,
nu poti asculta in dush, nu poti asculta cand... Achh!

Dar pentru ca rationam in cantitati industriale, 'ezicsta o solutie'!
Cand linistea incepe sa doara sau zgomotul devine motiv de internare la Balaceanca, Deea se opreste, trage aer in piept si se arunca in suflet, scormoneste cu infrigurare dupa ultima melodie care a izbit-o in moalele...sufletului, si da-i nene si asculta!

Cee MP3?!?! ce telefon cu nushce MPlayer?!?! ce gadget multifunctional?!?!
Cand bateria se descarca si muzica se opreste, sufletul ma asteapta cuminte sa-l 'accesez' si sa dau play |>

Niciodata nu m-a dezamagit, indiferent de vremea de afara sau de starea de spirit. Niciodata! Melodia este acolo, gata oricand sa inceapa si sa-mi ofere eliberare.

Tu cum te incarci?

Morning sunshine...

'Ello gorgeous...Sunt Andreea - Andruta, Deiutza, Bludeiutza :D, Andrei...
Azi e luni, deci e rost de un inceput...Al blog-ului, al unei vieti 'virtuale', in care eu scriu fix ce vor dejtele dupa ce, in prealabil, sufletul incepe sa cante...

Bun venit si N-joy!

La multi ani AZI pentru (d)racusorul Vlad - sa-mi traiesti iubire.
La multi ani celui de-al 2lea Vladutz. Respect Cole!