Joyeux Noel!

Deci Da: s-a terminat balamucul. Cu putin ajutor am revenit spectaculos dintre daramaturile sufletului meu, am dat lovitura de ... dragoste si am iesit de data asta in ropote de aplauze. Tot efortul depus in perioada asta a meritat.

Multumesc celor care au preferat sa ma stranga in brate si sa aiba incredere in mine. Cookie, Mihai&Co, Felix.

Ajunul l-am petrecut jumatate la 'lucru' si jumatate la Cookie acasa. Acela a fost momentul in care de-click-ul a inceput. M-am simtit protejata, acceptata si oarecum sustinuta. M-a lasat sa lucrez la grafica fara sa comenteze, mi-a facut sa mananc si mi-a pregatit o tarta cu gem de gutui absolut delicioasa. M-a facut sa rad, am palavragit despre prostiutze, cateva ore m-a deconectat de la jegul din jur. Cred ca a fost cel mai linistit si frumos Ajun ever. Ca sambata sa am parte de cel mai dureros Craciun.

Duminica lucrurile au inceput sa se aseze. Am fost la Lumina, m-am incarcat spiritual cu dragoste frateasca si caldura, am asistat la un program frumos de Craciun oferit de tinerii luminatori si m-am jucat cu cativa ingerasi care zburdau in hol. Dupa-amiaza am petrecut-o in mijlocul familiei mele, inconjurata de bunici, unchi si matusi, verisori si verisoare. A, era sa uit, printre munti de mancare si prajituri :) Cadoul la care am lucrat AllByMyself si care mi-a demonstrat inca o data ca nu e bine sa te increzi MAI ALES in cei apropiati, a fost primit neasteptat de bine si a fost intr-adevar o surpriza. E bine cand totul se termina cu bine. Duminica seara am incheiat sirul intalnirilor-mult-dorite cu o vizita la Felix, care m-a umplut cu sentimente frumoase si calde, am povestit despre Craciun si implinirea pe care o simtim cand il petrecem alaturi de cei dragi si familie, ne-am bucurat pentru ultima data pe anul acesta de legatura nepretuita creata de doua suflete deosebite…

Apoi am stat cu Mihai&Co in frig, la miezul noptii, razand de nimicuri, band Nestea si mancand ciocolata cu alune, momente dupa care tanjesc de multe ori, caci sunt atat de simple dar atat de frumoase pentru noi…

Si am ajuns home pe la 01.00, in conditiile in care peste cateva ore trebuia sa plec @ Paris, cu bagaj inexistent si somn cat pentru cele 3 saptamani incheiate nedormite ca omu’. Si m-am pus in pat, biruita de oboseala si de incarcatura emotionala negativa si pozitiva care m-a coplesit, si am dormit pana la 06:00 ca un prunc. Si mi-am facut bagajul in juma de ora, si m-am enervat infiorator pentru ca Vodafone Romania continua sa-si bata joc de clientii sai… Altadata imi lua 2 secunde si 3 tastari ca sa-mi activez Roaming-ul, luni mi-a luat 3 ore si nimic nu s-a incheiat favorabil mie (logic, sunt client deci tre’ sa mi-o iau in freza :D)

Zborul a fost super ok, cat sa uit de experientele anterioare marcante negativ, fara incidente si super amuzant. ‘The crew’ ne-a multumit pe toti 3, fiecare salivand literally dupa cate o duduie/nene…

La aeroport am fost intampinati cu mesajul ‘Penelope Cruz’….

Restul in post-ul urmator, cat sa va mentin interesul activ (hihi)

Au revoir!

Nuante

MEEERY CHRISTMAS! HO!HO!HO!

N-am burtica de Mos, n-am burtica in general - ca e lipita de spate :D, dar tot ma mangai pe buric a satisfactie ca IN SFARSIT vine Craciunul!

Nu, nu ma refer la Craciun ca la una din cele doua sarbatori in care inainte, tu si toata casa ta va transformati intr-o armata de disperati setati sa FACETI CURATENIE (dar uitati de ‘curatenia incepe din suflet’), tii post a prost o luna (da, adica te infometezi fix cand te surmenezi cel mai mult) – pentru ca SA TII POST nu se refera doar la A NU MANCA ‘DE DULCE’, ci mai presupune sa te si purifici SPIRITUAL (adica sa te rogi mai mult decat 1 data/an - si atunci doar daca spui ce mai stii din TATAL NOSTRU), nici la isteria shopping-urilor de dinainte, nici la cliseele-cu-efect-de-vomitive SA FII MAI BUN/MILOS/IERTATOR, nu ma refer nici la Masa de Craciun cand te imbuibi cu tot ce nu ai AVUT VOIE (?!) sa mananci cu o luna inainte – si sa ajungi la spital cu o TOXIINFECTIE ALIMENTARA pe motiv ca ‘i-a fost pofta maica, ca n-a mancat de o luna?!’…

Ma refer la Craciun cand postul-‘MUST’ e doar o optiune - si atunci daca simti tu nevoia de o pauza de la JunkFood-ul usual :D, ma refer la Craciun ca la sarbatoarea in care, atunci cand te apropii de ea, te gandesti la evenimentele din trecut care au determinat populatia crestina s-o celebreze in fiecare an – pentru ca Nasterea Domnului (sau diferitele denumiri) este un moment care a schimbat lumea prin exemplul sacrificiul facut din dragoste pentru oameni…

Ma refer la curatenia care te ajuta sa mai arunci din tampeniile adunate peste an, la curatenia care te determina sa interactionezi constructiv cu cei din jur, sa devii util si sa experimentezi rabdarea, poate sa descoperi ca ai veleitati de mic-organizator-de-soldatei :D, la curatenia incheiata apoteotic cu impodobirea bradutului sau a casutei – si culegerea laurilor bine-meritati pentru cat de folositor ai fost – in final, si tu, o data in viata ta. It feels good, trust me!

Si da, revenind la ‘stapana blogului’…sunt ingropata in treburi. Treburi care imi fac placere sa le indeplinesc , altufelu’ nu m-as fi angajat sa le fac…

Numai ca…toata perioada asta – de la ultimul blog-post, eu si o parte dintre ai mei ne-am ‘invartit’ in jurul unei situatii extrem de dureroase, nu pentru ca s-a desfasurat acum, ci din cauza implicatiei afective. Bolnavior dar rezistent pana acum, a cedat. Fizic. Si m-am rugat cu toata convingerea ca isi va reveni, si am sperat – si tind sa cred ca am fost singura, si m-am ‘agitat’ pentru a fi de ajutor in felul in care puteam fi de ajutor. Dar, a plecat… Si pe langa durerea crancena pe care am incuiat-o in mine – si pe care abia in ultima clipa am lasat-o sa iasa camuflata de niste lacrimi inghitite, simt un gol si ma tot intreb: ‘Da’ de ce?!’ Sunt puternica, si mi s-a cerut sa raman asa… Am fost un sprijin si inca o data am inteles ca la asta ma pricep cel mai bine. Dar am fost SINGURA. Am cerut ajutor prin rugaciune, am vorbit cu sufletzele care m-au incurajat cum au putut mai bine – MULTUMESC!, n-am fost aruncata in ‘bataia pustii’, dar asa, din umbra, DOARE la fel de rau. RIP Emil!

Azi mi-am ridicat hoitul daramat din fotoliu si m-am hotarat sa ma apuc de treaba. Literally. Ai mei sunt la inmormantare, fratimiu cauta brad si dup-aia ma ‘abandoneaza’ in treburi, dand si el o mana de ajutor acolo unde este primit :D

E a doua zi in 2 saptamani in care am dormit mai mult de 4 ore/noapte – am dormit 5 :P, asa ca sunt oarecum OnTheFloor (pentru Phoenix), fac treaba si incerc sa depasesc momentul. Se anunta o zi busy si am de gand sa termin tot ce e ‘pe lista de zi’, in speranta ca le voi da o lectie politicienilor nostri...

Dar inainte de a purcede, vreau sa-ti povestesc ce am facut putin mai devreme - motivul pentru care mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa scriu azi... Stergand geamurile dormitorului - dupa ce l-am dat jos pe PaulHunter (din cauza evenimentului tragic), am auzit famfara. Obisnuitul 'dans al Caprei' pe niste acorduri isterice si booring de trombon. Fratimiu mai avea putin si cadea de la 3, in dorinta de a vedea de unde vine show-ul. Ideea de a se imbraca in fantoma (costumul lui de Halloween) a venit in secunda 2, si 'inarmati' cu aparatul foto - eu si el doar cu short-ul din dotare peste care am aruncat cearceaful, am 'bantuit' pe scari si ne-am aventurat la -5 grade sa 'dam lectii Caprei obosite'. Am speriat vreo 2 babe (recunosc ca mi-a fost frica sa nu le avem pe constiinta), am terifiat vreo 2 copii plangaciosi - ajutati de mamici 'daca-nu-esti-cuminte-mergi-cu-BauBau'-asta', si am aterizat in mijlocul 'actiunii'. Rezultatul? CRI-MI-NAL!

Mi-am incarcat bateriile si am uitat, pret de un sfert de ceas, de tot si de toate. Fresh power to continue...doin'things, you know :)

Spor la treburi, la servici, la sperat si la iubit!

Revin maine cu noutati…

Until then, primeste un HUG URIAS, cu DRAGOSTE si CALDURA.

Love, Deea

Decembrie, singuratate, copil

Hey, bine te-am regasit.
M-am hotarat sa ma adresez from now on PERSOANEI A 2A. Adica TIE, -TI, TU, TINE.

Timpul trece in favoarea mea, lucrurile se aseaza, simturile se ascut, sentimentele se concretizeaza, calea se aseaza pur si simplu dinaintea mea, viata ia o intorsura interesanta.

Frigul de afara nu a reusit inca sa-mi inghete sufletul, entuziasmul care 'sperie' s-a potolit si am decis sa-l eliberez doar cand sunt eu cu mine. Iarna asta s-a instalat pur si simplu, n-am simtit cand s-a sfarsit toamna, am trait totul mult prea repede din cauza diverselor situatii-limita si m-am apucat sa-mi organizez timpul in asa fel incat sa mai apuc sa dorm intre facultate - meditatii - carti+muzica - familie+prieteni - casa -, sa fac ordine in laptop, cutii, casa, relatii de tot soiul, ganduri si viata.

Sentimentul tot mai pregnant este singuratatea. Ultima carte pe care tot incerc s-o cuprind in creierul - shake este Arta de a iubi. Jade mi-a spus sa scap de INCERC. Sa trec direct la O SA FAC. Ai dreptate. Incerc sa scap de el :P

Ultimul film vazut este StepUp3. Bunut, actiune liniara, tipar relativ cunoscut, sfarsitul insa face ca filmul sa ti se para ca merita: dansul final este superb datorita efectelor speciale. Un mare Ok.

Saptamana trecuta am ales sa nu ma mai gandesc la oportunitati pana in ianuarie. Am inteles ca am nevoie de o pauza de la tot. M-am blocat undeva si am nevoie de un declick. Inclusiv prietenii de suflet sunt in stand-by, pesemne ca ma lasa sa-mi rezolv treburile... Singura. Nu intelege gresit, imi place singuratatea aia in care inveti, in care gandesti tu in capul tau, in care te organizezi. Dar au venit multe peste mine si sunt AllByMyself. Si e cam aiurea ca imi cam vine sa ma arunc de la 3. Dar si asta e o ocazie sa-mi pun ordine in freza.

Duminica am fost la biserica, m-am bucurat sa-mi revad fratii si surorile, rudele, sa iau pulsul Luminii direct de la sursa. Dupa-amiaza mi-am petrecut-o in prezenta uneia din prietene, motiv pentru care am incercat sa fiu un vizitator incurajator pentru tatal greu incercat de boala. Prietena mea si mama ei sunt resemnate pe motiv ca ''nu ma imbat cu apa rece'. E adevarat ca eu 'sunt plecata pe Luna' dar naivitatea / speranta falsa nu are nici o legatura cu renuntarea definitiva. Nu-ti spune nimeni ce sa faci, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti iei jucariile si sa pleci, sa renunti inclusiv la a te bucura impreuna cu cineva drag care are nevoie de mangaiere, macar in ultimele clipe.

Incerc (iar!) sa tin pasul cu semnele. Ieri am fost martor-neputincios (teoretic) la o intamplare care mi-a trezit amintiri foarte dureroase, dupa ce toata dimineata parca am fost oarba la toate semnele care incercau sa ma pregateasca. Mi-am adunat gandurile de pe coclauri si mi-am canalizat toata energia catre dorinta de a se termina totul ok - ceea ce am reusit, cu putin ajutor. Jade mi-a amintit (desi nu-mi amintesc momentul initial) ca la un examen nu se merge decat cu RATB-ul sau pe jos. Interesant sfat, i-am inteles in sfarsit sensul. A fost o lectie pe care mi-a fost greu s-o (re)invat, insa am depasit momentul. Multumesc pentru sprijin.

Un sufletel mi-a povestit ca de ziua lui, s-a bucurat doar 70% din ceea ce-si dorea/se astepta sa primeasca.
Alinierea planetelor se pare ca n-a fost favorabila pentru inceputul de saptamana :D
Nu cred in zodii, magie ros-albastra :D, vraji si bampiri. Parol! Doar ca a fost ceva ieri in atmosfera ;)

In viata nu trebuie sa te astepti la nimic... lasa viata sa iti ofere surprize...va fi mult mai bine decat crezi!

Deci: listez, sterg, completez, reprogramez si modific. Tot!
Who's with me?
O prietena speciala mi-a spus odata ca se afla mereu 'pe lista cuiva'. Atunci vorbeam de o lista de-a mea care cuprinde persoane dragi mie.

In alta ordine de idei, a veni iarna, va ninge...
Orasul s-a impopotonat ca o pitzipoanca ieftina, isteria cumparaturilor a inceput - desi auzisem ca e criza, au inceput cliseele 'sa fim mai buni...bla bla bla'.

Intreb si eu, retoric - desigur, de ce sa fim mai buni de Craciun? Si de ce sa vrem ca lumina sa ne patrunda in suflet de Paste? In rest avem dezlegare de la bunatate, rabdare, compasiune, iubire, intelegere??? DOAR de sarbatori trebuie SA CEVA, ORICE? Nu putem mereu? E greu sa trecem peste orgolii exagerate IN FIECARE ZI? Daca tot ai masca si esti ipocrit, INCLUSIV de Sarbatori, macar asuma-ti ca NU POTI FI UMAN mereu. Vei castiga totusi bonus pentru sinceritate. Nu vei fi catalogat macar drept ipocrit notoriu.

Personal ador iarna. Ca frigul e mai bun decat caldura sufocanta - pentru mine, cel putin, ca ninge peste cenusiul asta numit viata, ca totul devine lumina, culoare, deco. Am stabilit deja ca nu-mi plac kitsch-urile si exagerarile numite 'decoratii de Craciun'.
Imi place sa vad luminitele multicolore palpaind la toate geamurile. Cand ma aventurez la shopping, in fata raionului 'deco' ma transform mereu: copilul din mine iese la iveala si imi sclipesc ochii cand vad ghirlande si globuri si stelute si mosuleti si braduleti... E momentul cand rotitele incep sa mearga si ideile deco imi vin in cap de-a valma, si astept cu nerabdare sa ajung acasa, sa ma infasor in toate ghirlandele noastre - ca o dansatoare de cabaret, sa pun de 2-3 ori instalatiile pe pereti, pana gasesc combinatia perfecta... Copilul din mine invinge mereu. Si uit de tot. Si de toate. Cand ma pierd de ai mei, iarna - la shopping, ei stiu unde sunt intotdeauna: 'du-te si ia-o pe Andruta de la deco'... Nu-ti fie frica de entuziasmul meu, nici macar nu e molipsitor, dar asa sunt eu, si cand copilul din mine invinge, inseamna ca ceva extraordinar se intampla.

Daca ai avut o zi grea la birou, cu dead-line-uri extraterestre, cand toata casa ta e plecata cu sorcova si tu nu-ti gasesti locul, stii unde voi fi. Iti dau voie sa stai langa mine sa te uiti prin marea de culori, sa te relaxezi 5 minute printre globuri si stelute... E locul meu preferat, dar il impart si cu tine, caci merita. Si poti chiar sa incepi sa rememorezi lucrurile frumoase care ti s-au intamplat anul acesta si pentru care sa fii recunoscator.

Asculta asta, e un remix dragut facut dupa mult-cunoscuta Let it Snow.
N-joy!

Eu nu am o zi de nastere...?!

HeyThere...

Zilele care trec peste mine, lately, sunt din ce in ce mai incarcate emotional. Teoretic, asta e un lucru bun. Practic, ma seaca de puteri fizice. Ma simt din ce in ce mai slabita, mai obosita, mai iritabila, mai vulnerabila.

Facultatea mi-a mancat duminica - am xeroxat cateva manuale, FiiLumina.ro incepe sa prinda contur si deasemenea ideile in legatura cu el sunt mai interesante, blogul meu 'primeste in gazda' noi umani misto, NuSkin si oportunitatea business-ului promovat m-au determinat sa incerc sa-mi gasesc un loc in lumea promovarii de tehnologii si produse de wellness. Lyoness imi propune returnarea unor sume din shopping-urile facute oriunde (hypermarket-uri, shop-uri de diverse, benzinarii).

Saptamana trecuta m-am 'despartit' de MyBestFriend. Cred ca de data asta e definitiva situatia intrucat nici unul dintre noi nu mai rezista in ping-pong-ul creat neintentionat. Saptamana asta am (re)castigat unul din prietenii de suflet. Interesant de aflat, dupa o perioada, ca mai exista suflete care asteapta cuminti sa (re)vina in vietile noastre, pentru a se bucura impreuna cu noi, pentru a ne fi sprijin atunci cand situatiile o cer, sau pentru a petrece pur si simplu cateva ore/saptaLuna in compania noastra. Refreshing. Merci!

Posibilitati nenumarate. Tendinte si business-uri dintre cele mai variate, care propun si promit castigarea de multe si diverse. Incredere si scepticism invers proportional cu timpul acordat fiecarei posibilitati.

Saptamana asta, inainte de predarea proiectului la engleza, la facultate, incercam sa umplem timpul cu diverse replici care dintre care mai spumoase dar goale de continut. Unul din colegii mei a replicat: 'eu nu am o zi de nastere.' WTF?! Eu si un alt coleg am tacut o secunda, apoi am izbucnit intr-un ras isteric si haotic. 'Cum adica nu ai o zi de nastere??? Da' tu cum ai aparut? Zbuf?! Si gata? Ai putea sa ne dai macar o idee despre cum a fost la BigBang daca tu NU AI O ZI DE NASTERE... Dragul de el voia sa spuna ca el nu are o zi de NUME... Eu si colegul Andrei ne faceam planuri sa chiulim pe 30, ca semn al dispretului nostru fata de onomastica si dorinta fatisa de a nu ne servi colegii (vreo 150 valabili!!!) cu bomboane.

Iata cum vremea este chill, eu sunt 'in corzi', sunt pe linia de plutire intru totul, fizic si psihic.

Multumesc prietenilor care se raresc dar isi intaresc locul in viata mea.

O saptamana excelenta, inspirata si linistita!

Hugz from D.

Walking on the road of NoWhere

Hello SweetHearts...

Dupa perioada semi sado-masochista peste care am trecut, Slava Domnului, ranile sufletesti incep sa se inchida. Cu ajutor sau fara, cert este ca imi revin incet dar sigur. Si dupa fiecare experienta in care constat tot mai des ca oamenii nu sunt decat niste masinarii foarte limitate si setate, raman cu diverse lectii invatate 'Asa Nu...'

In fine, trecand peste cele 3 saptamani de lupta crancena pentru supravietuire la job, a trebuit sa mai suport cateva zile si rosiile aruncate de cunoscuti in pifometru, pe motiv ca am 23 de ani si n-am un job stabil...
Ce treaba are? Ca am o licenta intr-un domeniu foarte misto - financiar si profesional - politica, dar n-am pile, ca pot si stiu o gramada de alte chestii care cantaresc in CV dar e criza, ca m-am inscris la a 2 a facultate pentru ca mai e un domeniu unde stiu ca ma descurc excelent dar totul se destrama pe partea de pile/criza... Buuun! Dar, vorba profei mele de mate 'copacii sunt inca in picioare?! blocurile sunt la locul lor?! atunci si maine e o zi si ar trebui sa-i dam o sansa' :)

Iata cum, cu fiecare zi care trece, raman din ce in ce mai uimita si mahnita - in aceleasi proportii de limitarile creierului uman, de prejudecati si mai ales de criteriile absurde dupa care ii catalogheaza pe ceilalti. Mi-e mila de anumite persoane cu o oarecare experienta de viata si care au ramas totusi atat de limitate...

Saptamana trecuta am primit o oferta de business chiar in ultima zi de lucru la ex-ul job :)
Recunosc ca am urmat semnele, am cantarit posibilitatile, am primit si un feed-back pozitiv din partea celor care lucreaza dupa acelasi tipar vizionar ca si mine :), insa ceva s-a schimbat pe parcurs. Astept sa ma pocneasca 'feedback-ul peste ochi' :P

Saptamana asta am pornit pe lungul drum al facultatii de psiho. Interesanta lume. Alta. Am descoperit oameni misto, cu o oarecare viziune, cu o anumita cultura...

Evident ca exista si ''grupul vesel'', in care am poposit azi pret de vreo ora, timp in care m-am simtit ca in liceu. Momente ca: poti sa si mananci cu ambele maini odata? sunt memorabil de hilare, pe langa raspunsul ulterior: uita-te la ea fata-profil si dup-aia intreaba-te daca mananca macar cu o mana :))
Evident ca exista si profesori universitari 'mofturosi', la unul chiar am fost 'binecuvantata' cu un 3 pe motiv ca stiam teoretic sa balmajesc ceva cu creionul pe hartie, dar as fi intrat in polemici cu el, as fi putut si copia dar n-as fi putut explica de ce am ajuns la anumite concluzii - deci as fi luat un 4. Nu stiu sa ma milogesc, mi-am asumat absenta de la cursuri si mi-am scris si numele complet pe foaia de prezenta, chiulul nesimtit mi-ar fi atras mai multe probleme, asa macar a remarcat ca sunt stangace si i-am replicat uitandu-ma piezis ca sunt ambidextra...

Si ma refac, fizic si psihic, e misto ce traiesc, prietenii mei de suflet au revenit dandu-mi forte proaspete, mi se intampla o gramada de chestii misto, chestii pe care mi le doresc... Oameni si experiente noi au inceput sa se iveasca si sa-mi incalzeasca sufletelul, primesc incurajari neasteptate, m-am apucat de lucrat la diverse lucruri care imi umplu timpul si ma determina sa gasesc solutii rapide... And we're back 2 biz :D

De cateva zile ascult o melodie recomandata de un ''suflet abstract'', piesa pe care abia m-am indurat sa-i dau play. Stia micutul ce spune, dar am nevoie de dispozitie sa ascult piese 'noi'.
Piesa este Camuflaj & Anda - In jurul lumii.
Alta piesa completa - muzica se imbina perfect cu versurile. N-joy life!
Hugz from bugz :)

Despre 15 Oct - abia pe 4 Nov :)

Daca tot am laptop, vreau sa profit de ocazie si sa ma 'achit' de datorii ;)

In alta ordine de idei, ramasesem la ziua mea...
15 octombrie 2010 a fost cea mai misto onomastica ever, so far :)

Am primit urari telefonice dintre cele mai calduroase, mesaje care mai de care mai frumoase si sincere, am primit cadouri nemaipomenite si gesturi de afectiune care m-au coplesit. Culmea sau nu, anul acesta nu mi-am dorit nimic in mod special, tocmai pentru ca am de toate: aer in plamani, creier cat pentru doua cutii craniene si pe toti cei dragi ai mei sanatosi si frumosi :)

Cel mai frumos sentiment este atunci cand nu-ti doresti nimic, si totusi te trezesti ''ingropat'' in cadouri de diferite feluri si 'nuante', care de care mai frumos.

Si totusi...Unul din telefoanele care m-au facut sa ma simt speciala, a fost de la una din matusi, care mi-a felicitat parintii ;) Mi se pare si logic sa-i felicit pe ai mei pentru bijuteria de mine :))

Am primit doua carti absolut geniale despre iubire, Arta de a iubi si Cele cinci limbaje ale iubirii.

Am primit o esarfa superba turquoise (daca esti baiat - considera ca am zis blue :P) si un fular nemaipomenit de calduros rainbow de la doua persoane speciale pentru mine, un breloc care ma caracterizeaza si un CD cu muzica gospel - formatii preferate, flori si banuti, un magnetel cu un indemn crestin, vreo doua parfumuri pe gustul meu, o brosa-clama mov hand-made delicata de care nu ma despart.

Imbratisari, gesturi care nu trebuie rumegate prea mult - doar acceptate, am primit totul cu recunostinta, m-am simtit binecuvantata si am multumit pentru fiecare lucru si persoana in parte care mi-au imbogatit ziua. A, si am pierdut (din nou) la whist, contrar parerii unor amici care ma acuza de furt preferential :D

Apoi am primit de la o prietena draga, o oferta prin care mi-am facut cadou un laptop. Un T.Satellite, micut, grena (mda, un rosu mai inchis), rapid si ascultator. Mi-am dorit sa am laptop - sa nu mai fiu nevoita sa mai cersesc la altii.

Adica nu numai ca am primit cadou multe lucruri si sentimente frumoase, MI-AM si FACUT cadou singurica un ditamai notebook-ul.

It feels good. It felt awesome!

Multumesc tuturor pentru vocile calde, mesajele sincere, lucrusoarele superbe, zambete si imbratisari ravnite.

Si scuze pentru feed-back-ul atat de tarziu :)
Hugzulici mozoliti cu sampanie. Hac! :D

The Thursday Nightmare Reloaded

Salutare! Azi a fost o zi oribila. Si oribila inseamna oribila. Ca sa ma eliberez de resentimente am preferat sa fac o plimbare pana acasa, mai precis de la Romana pana la Real Vitan. Am dat play la MP3 si mi-am lasat picioarele sa mearga. Pe tocuri. Pe trotuare in lucru, pe zebre nesemnalizate, in faruri cu halogen si printre claxoane cu directie, facand slalom intre suflete surde si oarbe. Am mancat putin cand am ajuns acasa, m-am amuzat putin cu parintii, si m-am conectat la virtual, tot cu casti si muzica maxim!

Rabdarea se invata experimentand situatii dintre cele mai sinistre si mai dureroase.

De cand m-am angajat, a inceput show-ul, in adevaratul sens al cuvantului. Ma doare sufletul si totodata imi dau seama cat de speciala si binecuvantata sunt pentru ca pot intelege limitarile mentale ale celor din jur. Oameni setati si frustrati, pentru care nu pot simti decat mila. Literally. Desi, in viata mea de 'muncitoare pe pamantul Patriei' :P nu m-am simtit atat de umilita si niciodata nu mi-a fost pusa rabdarea de atat de multe ori la incercare. As putea fi catalogata drept sado-masochista... Infiorator si cumplit. Si la fiecare job am rezistat macar 3 luni pana sa zic, GATA, PLEC! Aici, dupa 3 zile mi-am jurat ca-mi dau demisia si nu mai accept tratamente de felul acesta EVER... Inca nu stiu de ce ma mai trezesc la 7.00 dar am de gand sa stric sirul de 'macar 3 luni'... ASAP :)

Azi a fost oribil. Grotesc. Si inca mai am de invatat cateva lectii despre rabdare. In ciuda 'avertismentelor prietenesti', persoanele cele mai injurate sunt persoanele care se descurca admirabil in situatii-limita si sunt persoanele care, cu toate problemele-reale cu care se confrunta, tot mai au timp sa se opreasca o secunda, sa incurajeze, sa zambeasca si sa ma mai invete cate ceva. Ce face rautatea si lipsa lui Dumnezeu in vietile unora...

Uite de asta am renuntat in urma cu ceva timp sa mai aplec urechea la barfele invidiosilor. Una din maximele preferate spune: nu judeca niciodata un om pana nu ai mers cel putin 100 metri in papucii lui. Concluzia?! Din partea cealalta a barfelor, lucrurile se vad usor diferit. Si oamenii cei mai speciali sunt oamenii cei mai des barfiti... Din nefericire :(

In astea 3 saptamani, am petrecut un timp in care mi-am testat din nou limitele - recunosc ca le-am impins usor la extrema-insuportabila psihic. A fost un timp in care am simtit iubirea si dispretul, multumirea si lehamitea, aprecierea si dezgustul...Pentru sufletele minunate dar si pentru cele atat de sarace imbracate cu cele mai alese bijuterii. Yack! Personal, am ajuns in urma cu ceva timp la o intelegere superioara a lumii inconjuratoare, intelepciune care mi-a dat puterea sa iau decizii foarte bune pentru mine dar care au fost zdrobitor de dureroase pentru ceilalti. Stiu ca adevarul DOARE. Si ca prostii se vor tavali mereu in chinuri cand ii vei obliga sa se uite in oglinda.

Asa ca inainte de orice decizie, multumesc pentru intelepciune si pentru lectia pe care o am de invatat. Stiu ca POT totul. Dar uneori prefer sa-i las pe ceilalti sa aleaga, pentru ca daca aleg eu, aproape mereu sufera cineva.

Si mai stiu ca sunt puternica... Varful muntelui este o tinta dorita de multi. Drumul insa este cel care face ca majoritatea sa renunte. Se vede altfel de sus, oricum ;) Crede-ma.

Pretuieste-ti timpul! Nu-i lasa pe altii sa decida pentru tine sau in locul tau. Nimeni nu trebuie lasat sa-ti conduca viata, pentru ca fiecare ar trebui sa-si vada de viata lui. La randul tau, nu interveni in vietile altora, decat cu un sfat prietenesc spus cu niste vorbe care sa mangaie, nu care sa loveasca! E timpul tau, e timpul meu. Hai sa facem ceva in sensul asta :)

Ultima piesa pe repeat este Iridescent - LP. De pe ' a thousand suns '. N-joy!

Inainte de a da Public la post, m-a sunat SpecialD. Plangea. Tot din cauza unui suflet gol si rece.

Cu Iridescent in urechi de vreo 3 ore, cu lacrimi innodate in barbie... dedic acest post tuturor sufletelor care se simt singure si/sau intristate, celor care asculta o melodie in speranta ca durerea se va risipi, celor care citesc o carte doar ca sa uite o perioada, celor parasiti si mai ales celor care se simt parasiti. Sunt aici, suntem aici, mai multi decat puteti crede. Doar ca si noi ne ascundem.

Gata, maine e o alta ocazie de a o lua de la inceput. Sper totusi sa nu mai doara deloc. O sa-mi sterg lacrimile si o sa incerc sa adorm cu gandurile de pace si liniste indreptate catre voi...

Un hug special, cu dragoste :) Blessingz.

SSDD

Same Shit, Different Day ( 'The Experiment' Quote)

Am primit pe mail o afirmatie. Daca as fi jurnalist si as publica ceva fara sa verific, probabil ca acum mi-as cauta de lucru. ''Acest Octombrie 2010 are 5 vineri, 5 sambete si 5 duminici, fapt ce se intampla odata la 823 de ani '' Bine acum...

Ieri am fost la vizita medicala pentru noul job. De altfel, am intrat prima la consult, dar managerul si doctorul m-au 'dat afara' din cauza unor neintelegeri dintre ei care nu suportau amanare, si am fost rechemata dupa vreo 3 ore... Marfa! They ate my time...
In timp ce ma aflam inca in M1, am avut loc si timp, in ciuda aglomeratiei nefiresti la ora 12.oo, sa observ cate ceva in metrou. Oamenii parca erau acasa. Unii mancau/beau, altii citeau, altii ascultau muzica mai mult sau mai putin in intimitatea propriilor urechi, cativa liceeni invatau la biologie :D, fetele discutau aprins despre noile achizitii masculine/fashion-iste, baietii dezbateau noile gadget-uri must-have, cei middle-age erau preocupati de salarii/pensii, mai-mai ca ajunsesem sa cred ca sunt filmati 'la cald' dupa noile proteste, batraiorii parca erau pe culoarul vreunei policlinici in asteptarea diagnosticului si al retetei gratuite - dupa cum se plangeau unii dintre ei (Of!), copiii parca erau la groapa cu nisip si pe toboganele din parculet, ce sa mai... Fix ca acasa...

Pentru mine a fost interesant sa-mi REamintesc faptul ca trebuie sa facem in orice moment tot ceea ce ne face placere, tot ceea ce vrem cu adevarat. A fost misto sa REdescopar ca viata nu ia o pauza atunci cand suntem on trafic, ci continuam firesc sa existam si sa ne bucuram de prezenta celorlalti si de lucrurile care fac parte din viata cotidiana. Nice!
Si recunosc ca m-am sorbit din priviri cu un tip really hot, preocupat de ceva o perioada pana a dat peste...mine. Nu sunt vreo normal-pitzi, ci ' a special-one' dupa cum ar declara LittleShine, cateva secunde ne-am studiat, am zambit fireste si dezarmant amandoi, am coborat la Romana, i-am urat 'o zi misto!' si am pornit in directii diferite. Reconfortant!

Aseara am facut pe cineva sa zambeasca si sa invete lectia 'primirii', m-am plimbat cu un MP3 'nou'. Am facut greseala sa-mi sterg - din greseala - folderul cu muzica si am incropit un playlist din Dance si Rock. Pretty nice although!

Saptamana asta mi-am sarbatorit doi unchi.
Azi 's-a nascut' Paul Hunter! Cineva m-a intrebat, fireste, cat o sa 'ma' tina treaba asta. Sincer, nu vreau sa-mi 'ingrop' Campionul in uitare. Nici pe Paul, nici pe Michael, nici pe Madalina... I don't give a damn 'bout what you say!

Maine e Florin. Si eu. LMA 'batrane'! Maine bem!
O zi excelenta si un week-end super!
In cinstea lui Paul, a lui Florin si a mea! Cheers!
Hugz from...ME! :)

Pasi

Aseara am vazut in sfarsit unul din filmele recomandate cu insistenta, film care merita laude si critici deopotriva.
The Experiment (2010) este un remake al thriller-ul psihologic german "Das Experiment"( 2001). Se vrea a fi un thriller psihologic care transpune intr-o maniera relativ originala schimbarile de comportament aparute in urma unor situatii-limita impuse. Adrien Brody, Cam Gigandet si Forest Whitaker sunt recrutati pentru a participa contra-cost la un experiment menit sa inteleaga si sa evidentieze latura psihica in conditii critice.

Merita vazut, ca tema seamana cu MindHunters, bunut, interesant si captivant de la inceput pana la sfarsit. Dar, from my point of view, ce mi-a lasat insa un gust amar este finalul abrupt. Pur si simplu se termina... N-joy!


Si, dupa cum spuneam, saptamana sarbatoritilor a inceput.
Deci, in ordinea 'numerelor de pe tricou', azi, 9 octombrie, ii urez LMA lui Bebel.
Si lui Yatzi. Sa fiti sanatosi si impliniti. Hugzulici.

Tot azi, acum 4 ani, a plecat dintre noi, lasand o lume a snookeristilor in lacrimi, Paul Hunter.
Troneaza la loc de cinste pe geamul camerei mele. Dar mai ales in inima mea. RIP. Eu personal inca mai astept sa-l vad aparand pe sticla, cu zambetul victorios, ca si cum si-ar fi luat o mica pauza binemeritata. Dar...

WJL

Greetings din fata...caloriferului. Daca as fi avut semineu, mi-ar fi placut sa vad cum iti bagi unghiuta in gat :D

Saptamana continua sa fie super din toate punctele de vedere, mi-au reusit toate planurile si starea mea de spirit e higher and higher. Si week-end-ul se arata promitator intrucat incepe sirul onomasticilor.

Linkin' Park, una din rock-band-urile preferate a scos recent un album intitulat 'A Thousand Suns'. Baietii promoveaza The Catalyst, o piesa interesanta din punctul meu de vedere. Evident ca mi-am uploadat albumul cu ceva timp in urma si il ascult cand am dispozitie.

Recent m-am apucat sa strang maximele, cugetarile si citatele cu impact asupra existentei si dezvoltarii mele... spirituale sa-i zicem. Ce legatura are Linkin' cu asta? Pai are. Piesa 'Iridescent' are un intro absolut superb si se numeste 'Wisdom, Justice and Love'. Reprezinta o bucata dintr-o prelegere a lui Martin Luther King Jr. De fiecare data cand il ascult (pe intro), intru intr-o stare de transa inexplicabila...

Wisdom, Justice and Love

"I come to this magnificent house of worship tonight because my conscience leaves me no other choice... A true revolution of values will lay hand on the world order and say of war, 'This way of settling differences is not just.' This business of burning human beings with napalm, of filling our nation's homes with orphans and widows, of injecting poisonous drugs of hate into the veins of peoples normally humane, of sending men home from dark and bloody battlefields physically handicapped and psychologically deranged, cannot be reconciled with wisdom, justice, and love..."

Nu traduc pentru ca mi se pare perfect in engleza. N-joy!

Octombrie

Pentru mine e cea mai speciala luna dintr-un an calendaristic.
Face legatura intre cel mai aiurea anotimp - vara si anotimpul meu preferat - iarna.
Este luna in care majoritatea institutiilor revin la lucru.

Dar, octombrie inseamna pentru mine si...
Luna in care s-a nascut un geniu-artist. EU :D
Luna in care s-au nascut sau au plecat cateva dintre cele mai dragi fiinte...
Luna in care au inceput sau s-au sfarsit unele dintre cele mai frumoase relatii. Nu mi-am propus asta, pur si simplu asa s-a intamplat.
Luna in care ma simt cel mai bine. Fie ca traiesc un inceput sau un sfarsit.
Si e luna in care tocmai am intrat si pe care o savurez la maxim anul acesta.

Pregatirile pentru excursie merg perfect. M-am inscris la Psihologie si Universul mi-a achitat si prima rata :)) Restabilesc legaturi uitate/pierdute, rearanjez prioritati si invat din greseli, ma bucur de racoare, liniste si armonie.

De vineri am pe repeat Bruno Mars - Just the way you are.
Videoclipul e misto: liniar-romantic, un mare plus pentru ideea crearii unor imagini din banda unei casete, Nathalie Kelley (F&F Tokyo Drift) si Bruno sunt foarte hot - si nu a fost nevoie sa renunte la haine ;) , melodia in sine fiind unul din mix-urle perfecte intre linie melodica si versuri. Jos palaria!

Deci, saptamana s-a terminat on top for me, octombrie is on the floor, pastrez starea de spirit excelenta si un optimism debordant.

N-joy both Bruno & October.
Hugz from D.

MAXIM !

O, Yes!

Week-end-ul a venit cu o lacrima de nervi si durere, s-a disipat printr-o iesire la peste, si s-a evaporat luni... De parca nici n-ar fi fost.

De joi, eu dimpreuna cu cativa umani, ne chinuim si ne amuzam, ne stoarcem creierii neatinsi de muste patinatoare :D, sa o 'punem' de-o iesire de revellion :)
Nimic banal, doar ca odata ca ai plecat la drum, nu zi HOP pana n-ai ajuns. Si in caz de urgente, macar gandeste-te sa te faci frate cu Aghiutza - daca e musai sa treci un pod.
E usor amuzant (si nu glumesc), sa fac rost de banuti pentru facultate si calatorie in acelasi timp. Pentru shopping de UTILE si facturi. Pentru o pereche de Conversi/Fake, pentru bagat portelanuri-pardon-masele in gura si pentru reteta de ochelari-MUST-fumurii-RayBan.
E fireste sa vrei bani, NU sa te apuce toate damblalele odata, tu neavand job... Dar, sunt o persoana fooooarte speciala si NUMAI eu pot face asta :)

In alta ordine de idei, ma doare la bajketzi, literally. Eu stiu ca VREAU. Restul e neinteresant. Am un ''je m'en fiche'' in mine, de i-am exasperat pe ai mei...ai mei = parinti, best friends, prieteni, amici... Si ce vreti sa fac? I-am promis lui LittleShine ca nu mai plang, n-o sa ma sinucid ca nu am solutii dar nici n-o sa renunt la visele mele. Maxim am spus!

In week-end am vizionat @ tv, cea mai noua commercial a celor de la Vodafone: Paul Maximus o intalneste pe mama wanna-be-his-girlfriend. Niste replici funny, incheiate cu 'Tu du-te acasa!'
Baietii astia, se folosesc de aproape toate armele ca sa cucereasca niste pipitze, folosindu-se inclusiv de farmecul personal (inexistent) ca s-o impresioneze pe viitoarea-mama-soacra, doar-doar ea va pune o vorba buna pipitzelor care nu vor sa auda de ei... Ca cica au auzit ei ca functioneaza sa te dai bine pe langa cercul de apropiati ai pipitzei... Ahamz, si marmota...

Deci, cum ziceam: Maxim! Maxim de distractie, maxim good-feelings si maxim de vise imposibile!
Damn it feels good :)

Ascult de ieri un remix reusit facut dupa Kobi Peretz - Kama Ahava.
Melodia originala (aici e live acoustic cu intro MadeBy Scorpions) e superba - imi da fiori... Ritm lent, de dragoste...
Posibil ca va deveni subiect de facut bani si pentru manelicii retarzi ai RROManiei.

Hay, N-joy this week, love me and believe in me!
Daca vrei sa fii pesimit/a, canta la alta masa ;)

Carpe Diem!

Asa cum am prevazut - si mai ales cum mi-am dorit, saptamana aceasta a decurs fara incidente, in deplina armonie si concordanta cu 'my inner feelings'.

De ceva timp sunt pusa in fata unor situatii care necesita decizii in 2 timpi si 3 miscari. Nu prea am timp sa rumeg la ce se intampla, persoanele care ma pun sa aleg sunt relativ importante pentru mine si evident ca deciziile trebuie luate ca atare.
Dar am reusit sa ajung la un anumit grad de 'experiente acumulate' care m-au intarit si determinat sa iau in calcul doar anumiti factori in deciziile mele.

DAR...carpe diem!, ar zice cineva fara sa stea pe ganduri. Pe romaneste, 'eu cand vreau sa fluier, fluier' :D

M-am hotarat sa ma inscriu iar la facultate pe ultima suta de metri, raspund afirmativ tot mai des invitatiilor primite 'intr-o ora la Romana' :P, m-am trezit ca accept sa calatoresc 'misiune imposibila' in Europa, de sarbatori. N-am avut la ce sa ma gandesc prea mult, caci deciziile cele mai intelepte si mai apropiate de ceea ce ne dorim cu adevarat se iau instant. E o chestiune simpla, de genul DA sau NU. Restul sunt detalii. Detalii care se pot modifica pe parcurs. Dar totul este posibil atunci cand iti doresti cu adevarat. Si daca nu-ti doresti nimic, nu te plange ca viata iti da greutati/neajunsuri de 'sa iei cu paine'. Nu mai bine iti doresti ceva bun-bun decat sa accepti ceva rau?!

Indiferent ca esti tanar/in etate, ca ai vise sau nu, da-ti jos ochelarii de cal si multumeste pentru viata si libertate. Doreste-ti macar sa fii sanatos si intelept. Restul fericirii vine din optimismul cu care tratezi situatiile si din perspectiva cu care privesti lucrurile. Fii recunoscator pentru ceea ce ai, caci vei continua sa primesti mai mult, accepta ca nu e obligatoriu sa iti iasa toate lucrurile din prima pentru ca este posibil sa ratezi niste lectii pe care trebuie odata si-odata sa le inveti.

Traieste fiecare zi ca pe prima zi din viata pe aceasta planeta, si ca pe ultima care iti este permisa. Hugz si week-end placut in continuare :)

Copil. Suflet de copil.

Azi m-a trezit plansul mut al cerului. Nu a plouat cine stie ce/cat/cum, dar cand am deschis ochii, m-a izbit cenusiul dureros de intunecat al norilor. O atmosfera apasatoare.
Dar am avut muzica in urechi, am avut momente dragute pe care le-am savurat, am vazut oameni care au zambit asa frumos - ciudat dar oamenii parca nu mai stiu sa zambeasca, decat sa ranjeasca...

Am avut parte azi de niste privelisti superbe, toate cu copii. In 34, la 8 jumate, un cuplu se chinuia sa urce carutul cu bebele care zambea... un baietel cu okii verzi, superbi...si LE zambea. Am vazut niste prichindei care le ajungeau bunicilor/parintilor pana sub genunchi, alergau printre picioarele lor, mai bine zis SE alergau. Probabil ca i-a incercat un sentiment de suparare, dar au inceput apoi toti sa rada pentru ca era amuzant ca nu-i puteau stapani. Ce momente! Pana am ajuns home, m-am mai bucurat de prezenta unor ingerasi :)

LittleShine mi-a incheiat seara cu niste poze de-ale nepotelului din dotare, nepotel care mi-a topit inimioara instant! Il cheama Andrei, ca pe stapana blogului :) Nu e rau, doar 'ciuparat' :))


Cand spun 'copil', ma gandesc instant la o fiinta ... cu chip de inger ascuns dupa 2 sprancene incruntate dragalas - poate-poate obtine masinuta vecinului de nisip, o voce dulce si un ras cristalin molipsitor care te topeste, o manuta delicata infipta in tortul de ciocolata apoi peste tot pe pereti, o inteligenta remarcabila si foarte sensibil. Posibil si foarte pus pe shotii, which, by the way, imi surade MAXIM... Imi place cuvantul 'copil' si il folosesc pentru cele mai dragi suflete... Sintagma 'copil incapatanat' este, din punctul meu de vedere, inteleasa si folosita prost nowadays. Cand un copil este incapatanat, o face pentru ca el stie ca e posibil sa nu aiba a doua sansa la ACEA jucarie sau ACEA prajitura. Nu vorbim acum de copiii rasfatati. Ci de situatii in sine. Un copil stie ce isi doreste, de aceea vrea cu tot dinadinsul sa iasa lucrurile dupa cum i 's-a pus lui pata'. Si ce zambet dulce iti arunca atunci cand a triumfat. Ador copiii, in special pe cei 'incapatanati'. Pentru ca au o personalitate a lor, care necesita uneori modelare usoara, dar fara de care, acesti ingerasi ar fi doar 'niste copii'. De-a lungul timpului, am invatat sa ii ascult pe copii si sa le acord o atentie deosebita, atentie pe care majoritatea mi-au castigat-o.
Sentimentul acela de 'a da in mintea copiilor' este atat de special, de eliberator, de pretios. Cati dintre noi mai au puterea/dorinta sa se mai simta copii? Poate ca ar trebui sa le acordam zgamboilor atentie sporita :) Sigur am avea ce sa ne amintim...

In alta ordine de idei, in vikend am fost la peste, peste pe care nu l-am prins, dar a fost refreshing, m-am bucurat de prezenta unui verisor 'adunat' de pe meleaguri straine, am mancat bataie la biliard...de 2 ori chiar, cat sa-mi fie rusine sa mai spun macar Ding Junhui / Neil Robertson :D
...chill-ereala si voie buna, presarata cu cuvinte nerostite, sentimente incuiate si dor nebun de ... nebun de legat :)

Saptamana a inceput 'de-a busilea'... Adica lent si frumos. Se preconizeaza o saptamana excelenta :)
Si nu vreau sa-mi amintesc inca ce varsta am... ''maaaamiiii, mai stau 5 minuteeeee!''

Am reusit :D

DA! (impreuna) am reusit! Am trecut 100% safe, super ok, all-smiling-face, fara incidente, chiar cu provocari extra! Am trecut de ziua de joi :))

Razi, daca iti face placere, dar am si eu 'kind-of-superstitia' mea. De-a lungul timpului am remarcat ca lucrurile evolueaza in functie de atitudinea cu care tratez lucrurile. Dar, potrivit legii lui Murphy :D, parafrazez putin, si (re)formulez urmatoarele: daca exista vreo posibilitate ca un anumit lucru sa mearga prost, (imi) va merge prost (in special joia). Nu intru in detalii pentru ca nu vreau sa razi chiar asa tare de tampeniile pe care le-am suportat de-a lungul timpului in UNELE zile de joi.

De luni am dat-o in feeling-uri pozitive, am dat un pic cu inspiratia pe caiet :), marti a fost o zi absolut speciala din multe puncte de vedere si pe care am trait-o la intensitate maxima - miercuri am dat mesaje de incurajare (caci asa incepe vindecarea) si m-am binecuvantat cu un feed-back neasteptat de pozitiv, si apoi am petrecut-o cu o prietena draga, si azi...AZI a fost apogeul acestei saptamani. Am primit ceea ce aveam nevoie, de la banuti pana la incurajari dintre cele mai speciale (multumesc!), mi-am testat limitele si am reusit sa fac totul perfect! Am primit inclusiv provocari neasteptate si solicitante, pe care le-am traversat victoroasa, fara sa ma abat de la drumul initial. A fost un slalom pe care l-am acceptat ca fiind un test, si am reusit sa inchei ziua de JOI cu un triumf total! Am zambit, apoi am ras, m-am rasfatat cu cate putin din tot ce e frumos si bun, mi-a facut placere sa ajut, sa fiu amabila, sa cant si sa multumesc :)

DA, pot si VREAU! Gata, nu mai exista nici o incercare de superstitie legata de ziua asta!

Ultima piesa aflata pe repeat in casti este Sistem - People are people. Baietii au devenit sustinatori ai ecologiei, in urma cu ceva timp. Googalind, am aflat ca piesa este un cover (foarte reusit, cred eu) dupa piesa omonima a celor de la Depeche Mode. Mie imi place. Mult.

Revenind, vine week-end-ul si eu am aripi sa zbor. Senzatiile traite in ultima vreme, sentimentele ivite si speranta sunt cele pe care le invoc si pe care ma sprijin cu toata increderea.

By the way, in timpul zilei am primit asta :' Oamenii care fac o alegere diferita sunt acei oameni care creeaza o lume diferita. A venit momentul pentru cei care fac alegeri sa avanseze cu un pas.'
(Uneori atrag astfel de incurajari atunci cand simt ca sunt pe drumul cel bun dar nici un felinar nu este aprins. Simt ca este ok, doar caut lumina.)

Razi un pic, si verifica daca si viata ta consta in cele 5 sticle din imagine. Eu inlocuiesc Cola cu Schweppes :D Restu' vad ca se pastreaza :))

Sail Away....

Saptamana asta ma incearca tot felul de sentimente urate, care de care mai demne de aruncat in cosul uitarii. Sunt usor de iritat, de enervat, parca toti si-au pus in gand sa ma testeze... si ce e mai greu de suportat e ca toti par ca stau la coada si vor toti odata sa ma scoata dintre ale mele. Nu stiu cati si-au propus intr-adevar sa faca asta, dar e clar ca am cedat.

LittleShine a ramas prin zona zilele astea, m-a ascultat si suportat in cele mai albastre momente. As vrea sa pot fi asa nepasatoare si ignoranta, dar se pare ca inca mai am de invatat cate ceva despre rabdare si stapanirea de sine, poate putin si din compatimirea celor care n-au primit niciodata altceva decat lovituri - lovituri pe care le fac cadou celor mai sensibili si deja 'frageziti' de loviturile precedente...

In alta ordine de idei, e toamna - astenia isi spune cuvantul, inca e Criza - sau asa se agita oamenii, cerul are o paloare care spune numai rele...alta data stateam minute in sir admirand norii de un gri absolut superb, acum nu-mi vine nici sa-mi ridic ochii...

Miercuri am petrecut cu mama un timp misto, ne-am plimbat prin magazine, asa, aiurea, ne-am distrat la shopping, mi-a cumparat o bluzita albastra superba, apoi ne-am bucurat de o vizita neasteptata...Levi was here! S-a facut maricel, e un porcusor de 3.8 kg, are codita mare numa' buna de sters parbrize cu ea, s-a facut cuminte, s-a lasat de ros unghii de la picioare dar s-a transformat intr-o pitzipoanca - colectioneaza pantofi desperecheati :D Nici macar nu ii roade, doar ii aduna in patutul lui si ii probeaza la nesfarsit. Mi-a fost dor de el, si cand a plecat a lasat din nou acel gol imens in sufletel... Cred ca voi propune sa ''impartim custodia'' lui Levi :))
Apoi am incheiat o zi relativ ok, cu o plimbarica from downtown to home. Lingand la rani si multumind pentru ceea ce va sa vina ?!

Joi a fost o zi atat de aiurea ca imi venea sa iau somnifere ca sa adorm si sa nu ma mai trezesc decat cand rasarea Soarele... Certuri, nervi, discutii inutile, incapatanare prosteasca si copilareasca, vesti proaste...STOP! Sick of it! Of you! Seara a fost si mai aiurea, desi dupa-amiaza a fost racoare - sufletul s-a incalzit, dar a trebuit sa deschizi gura...si s-a dus de rapa tentativa de revenire la sentimente mai bune... Poate am luat-o razna, poate e ceva in atmosfera, dar refuz sa cred ca am luat-o pe aratura cu totii.

Am nevoie de liniste, de cuvinte calde si de ganduri care sa ma sustina zilele astea... Da' cica e criza.... Toti s-au baricadat in spatele tonului de apel ocupat sau in spatele serviciului, in spatele ochelarilor de soare (?! care soare nu e, by the way)... Si da, imi dau seama ca nu-s decat o cersetoare de putin sprijin atunci cand nici eu nu mai pot...

Zilele astea mi-am facut curat in MP3 + tel, mi-am refreshuit muzica si de ieri sunt pe repeat la
Praf in ochi - Locul ei.

Hugz from...wind

Black Tuesday...

...after boring week-end.
Hello...back from Hell...

Vineri a fost movie-night, sambata si duminica am pierdut vremea incercand sa fac cate ceva, a fost un week-end de mai bine n-ar fi fost...

Luni am terminat de citit o carte exceptionala 'Puterea extraordinara a subconstientului' - de Joseph Murphy. De saptamanaviatoare voi posta in fiecare luni cateva lucruri care ''mi-au vorbit'' in fiecare capitol din cele XX! Un suflet foarte drag m-a incurajat cu initiativa, deci sper sa fie de folos. N-joy de pe-acum!

Dar...azi...A fost o zi fix ca in Iad, desi n-am fost pe-acolo si nici nu voi ajunge ever!

Agitatie, nervi, sarcasm, rautate si prostie. Ultima in cantitati industriale. Parca odata cu astenia de toamna toata lumea intra in fibrilatii si creierul se contracta.

Cineva spunea odata ca avem dreptul sa fim suparati, dar nu avem dreptul sa fim si rai...Oare?!

Tot muzica este cea care m-a tinut pe linia de plutire, m-a scos la tarm chiar inainte sa ma inec in lacrimi si injuraturi nerostite, tot ea m-a ajutat sa nu ma pierd...Ce m-as face daca as fi fost surda? Sau daca nu as fi fost binecuvantata cu MP3-ul? Si daca nu as fi avut notiunile de rabdare si intelegere? Nici nu vreau sa ma gandesc... Cand imi voi reveni, o sa scotocesc in suflet sa vad ce mi-a scapat de am cedat asa usor azi.

A trecut, oricum, urat si dureros de incet...asculta asta daca te-ai simtit aiurea in vreun fel azi, si hai sa uitam...
Maine sigur va fi o zi excelenta! :)

Hugz from bugz!

The Bucket list...

'Everybody's gonna love today'... Refrenul preferat si totodata sintagma care ma scoate din momentele mai dificile prin care trec.

Saptamana asta mi-am facut ordine printre dvd-urile cu filme, carti de tot soiul, muzica si poze. Mi-am stors creierasii sa-mi amintesc de ultimele lucruri pe care le-am citit, vazut, ascultat. Iata ce-a iesit.

Ultimul film bun vazut: Inception. Cand voi intra in posesia noului laptop, mi-am propus sa-l mai vad de cel putin 5 ori. Fabulos. Datorita temei si traspunerii ametitor de ...visatoare :D

Ultima carte citita: 'Gandeste fix EP SOD' de Paul Arden. Un exemplu de carte
(~ 80 pag.) citita cu nesat in (fix) juma de ora. Este genial de simpla, clara, amuzanta, si contrar titlului, nu este o carte care sa te oboseasca/plictiseasca incercand sa te invete vesnicul 'CUM sa'... Au contraire: DE CE, intr-un stil complet iesit din...tipare. Personal, mi-a 'scapat' bijuteria in mana catorva prieteni foarte dragi mie, iar feed-back-ul a fost un mare 'Wow! Indeed!' Este o gura de aer proaspat atunci cand vrei sa faci ceva nou.

Ultimul album ascultat 100% a fost 'Ne-Yo - the year of a gentleman', care a fost lansat in 2008. Ne-yo este de departe cel mai bun album din cele 7 alese aleator si indesate in MP3. De vara, light, cu piese romantice si bine inchegate, cu linii melodice simple si senzuale, mai-mai ca l-as recomanda sa fie ascultat NUMAI in pat ;)

Ultima serie vazuta : Tarzan (2003). Are doar (!) 8 episoade, producatorii au renuntat si la continuare, in 'ciuda' succesului rasunator in SUA. La noi a fost transmis pe PRO-TV acum vreo 3-4 anisori... Am inceput LosHombresDePaco si Dr.House, ambele sunt OnAir din cauza ca mi-a crapat scula...aaaa, da, laptop-ul :|

Ultima Pizza halita .... :)) Biine, exagerez un pic...

Tu iti faci timp pentru 'mici placeri'?

Ieri dimi am descoperit asta. Isn't he awesome or what?!
Hugz from bugz :)
N-joy the week-end also :P

Rain...

Inceput de saptamana EXCELENT.

Vremea s-a hotarat sa-si binecuvinteze rabdatorii care au suportat 1 luna incheiata fara ploaie. Ador ploaia. Ajunsesem la capatul puterilor, incepusem sa ma tarasc in cautarea unui locsor unde sa-mi dau duhul semi-topit. Dar ieri, vremea s-a milostivit de mine. Racoare data de un vant taios, semi-intuneric si nori absolut superbi. DA! In sfarsit incepe sa plece. Caldura. Odata cu relele care s-au intamplat in tot acest timp. Duca-se pe apa Sambetei toate necazurile :D

Rain in urechi si chill-ereala in suflet!

O saptamana speciala! Hugz!

'Esecurile' unor genii

Trecand in revista ultimele posturi ale blogroll-ului meu, am dat peste asta. Mai multe se afla pe fun@work.ro. N-joy!

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. A fost exmatriculat şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, fizica...

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

In 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca si compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

In 1944, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe.

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens. Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii il voiau inginer.

Vacanta

Hello gorgeous!
Bloguletzu' lu' PestePrajit (eu fiindu-mi sirena), respira pentru ca eu respir. Si fiinteaza pentru ca eu gandesc. Si pentru ca e interesant sentimentul creatiei, creatie care mai trebuie cenzurata uneori - cenzura insemnand iar gandit, ca deh: nu poti sa reproduci cu ezactitate chiar tot ce-ti trece prin sinapse si scoboara pe limba: injuratura zic!
Bendeac cica ar fi redeschis blogu' - care blog cica ar fi fost inchis - da' omu' continua sa scrie, mai rar, ce-i drept, ca era si el in turneu + vacanta... Aloo! Era deschis si perfect valabil! Oamenii astia mai mari decat mine, care mai apar si pe sticla/se mai aud si in difuzoare - spre deosebire de 'je' care apar doar LIVE (yeah!), au un stil absolut cretino-idiot de a fi monitorizati (de paparazzi sau mancatori-de-poponetze) de parca daca ar fi zariti sorbind un cico, clar le-ar cadea steaua de pe epolet si ar cadea si in dizgratie! WTF?!

Nu mai comentez, SI EU, starea dezolanta in care se afla mass-media in general, jurnalismul tzatzit (de la tzatza) in special. Observ totusi ca oamenii astia care au un blog/o foicica virtuala in care scriu cate ceva din trairi/intamplari sunt absolut normali. Frateeee, deci nu spun da' vreau sa zic: oamenii astia conduc o caruta, se duc sa-si plateasca taxele primite de la Baselu'&Co., mananca si beau ca noi...Waaaaa!
Deci eu ramasesem cu impresia ca Badea e un bataus din-ala scelerat care lasa numai victime pe unde trece, si credeam ca Bendeac e un fitzos cuceritor si frangator de inimi, si caCabral e ala care face concursuri doar ca sa-si promoveze treaba si ca-l doare la bajketzi de restu' omenirii, si ca Ciutacu e si el vreun wanna-be gurnalist care pupa mana mogulului care il baga in seama si-i da loc de emisie, si ca Teo e o grasa tradatoare-de-neam-si patrie care vrea doar BaniBaniBani doar pentru ca s-a alienat cu PDL-licii, mai zic de Maldita, care pare Dracu'-gol dar care se confrunta cu oameni fara creier day-by-day si are reactii absolut firesti...Vedete de 2 lei, care inainte sa ajunga vedete au fost oameni...nu, trepanatii ii numesc vedete, dar ei continua sa ramana OAMENI.

Ma uitam azi-dimi la Badea - la reluarea de aseara, cum se agita el referitor la noua lege data de Basexu's Gang, cum ca daca ai/n-ai venituri, alergi in douajde directii ca sa aduni hartie igienica si s-o declari acolo de unde apartii. Mno bun! Mie mi-e lene si scarba sa mai si respir. Prin urmare ma paste amenda de 5000 Ron! N-am, nu dau, nu stiu, nu-mi pasa!

Daca ajut niste copii la facut lectii de vacanta, si primesc un pahar de apa - ca mi se usuca gatlejul de la trancanit aiurea, tre sa declar si asta...?! Se pune ca am fost (ras)platita sau se pune ca era sa fiu dar n-am fost...?!

Whatever! Hai sa scriu ca sa nu uit: week-endu' a trecut ca sa nu ramana pe loc, vineri am halit gratar si am luat bataie la whist si am vazut o comedie ieftinutza - totul presarat cu super-fun, sambata a fost chill-ereala si onomastica, duminica mi-am sarbatorit taica de juma'de secol (50 de ani - pentru ne(re)cunoscatori de cifre), ieri am facut meditatii si am sorbit un cico cu un prieten drag pus pe shotii. Caruia i-am incredintat chitara. Pe BlackBeauty. M-a incercat un pic egoismul, dar in lipsa de chef si lectii dimpreuna cu Blackie, am zis biiiineeee, fiiieeee :) Ia de la...Andreea.

Per total, distractie - outside, liniste - inside, frumos, interactiuni interumane interesante :)

Saptamana nu se arata prea incarcata la orizont, dar cine-stie, oricand se mai poate intampla ceva bun pentru mine. Tu, ceva notabil? Hai, mai zvarcoleste-te in calduri pana joi si dup-aia n-joy the rain!
Hugz :)