Eu nu am o zi de nastere...?!

HeyThere...

Zilele care trec peste mine, lately, sunt din ce in ce mai incarcate emotional. Teoretic, asta e un lucru bun. Practic, ma seaca de puteri fizice. Ma simt din ce in ce mai slabita, mai obosita, mai iritabila, mai vulnerabila.

Facultatea mi-a mancat duminica - am xeroxat cateva manuale, FiiLumina.ro incepe sa prinda contur si deasemenea ideile in legatura cu el sunt mai interesante, blogul meu 'primeste in gazda' noi umani misto, NuSkin si oportunitatea business-ului promovat m-au determinat sa incerc sa-mi gasesc un loc in lumea promovarii de tehnologii si produse de wellness. Lyoness imi propune returnarea unor sume din shopping-urile facute oriunde (hypermarket-uri, shop-uri de diverse, benzinarii).

Saptamana trecuta m-am 'despartit' de MyBestFriend. Cred ca de data asta e definitiva situatia intrucat nici unul dintre noi nu mai rezista in ping-pong-ul creat neintentionat. Saptamana asta am (re)castigat unul din prietenii de suflet. Interesant de aflat, dupa o perioada, ca mai exista suflete care asteapta cuminti sa (re)vina in vietile noastre, pentru a se bucura impreuna cu noi, pentru a ne fi sprijin atunci cand situatiile o cer, sau pentru a petrece pur si simplu cateva ore/saptaLuna in compania noastra. Refreshing. Merci!

Posibilitati nenumarate. Tendinte si business-uri dintre cele mai variate, care propun si promit castigarea de multe si diverse. Incredere si scepticism invers proportional cu timpul acordat fiecarei posibilitati.

Saptamana asta, inainte de predarea proiectului la engleza, la facultate, incercam sa umplem timpul cu diverse replici care dintre care mai spumoase dar goale de continut. Unul din colegii mei a replicat: 'eu nu am o zi de nastere.' WTF?! Eu si un alt coleg am tacut o secunda, apoi am izbucnit intr-un ras isteric si haotic. 'Cum adica nu ai o zi de nastere??? Da' tu cum ai aparut? Zbuf?! Si gata? Ai putea sa ne dai macar o idee despre cum a fost la BigBang daca tu NU AI O ZI DE NASTERE... Dragul de el voia sa spuna ca el nu are o zi de NUME... Eu si colegul Andrei ne faceam planuri sa chiulim pe 30, ca semn al dispretului nostru fata de onomastica si dorinta fatisa de a nu ne servi colegii (vreo 150 valabili!!!) cu bomboane.

Iata cum vremea este chill, eu sunt 'in corzi', sunt pe linia de plutire intru totul, fizic si psihic.

Multumesc prietenilor care se raresc dar isi intaresc locul in viata mea.

O saptamana excelenta, inspirata si linistita!

Hugz from D.

Walking on the road of NoWhere

Hello SweetHearts...

Dupa perioada semi sado-masochista peste care am trecut, Slava Domnului, ranile sufletesti incep sa se inchida. Cu ajutor sau fara, cert este ca imi revin incet dar sigur. Si dupa fiecare experienta in care constat tot mai des ca oamenii nu sunt decat niste masinarii foarte limitate si setate, raman cu diverse lectii invatate 'Asa Nu...'

In fine, trecand peste cele 3 saptamani de lupta crancena pentru supravietuire la job, a trebuit sa mai suport cateva zile si rosiile aruncate de cunoscuti in pifometru, pe motiv ca am 23 de ani si n-am un job stabil...
Ce treaba are? Ca am o licenta intr-un domeniu foarte misto - financiar si profesional - politica, dar n-am pile, ca pot si stiu o gramada de alte chestii care cantaresc in CV dar e criza, ca m-am inscris la a 2 a facultate pentru ca mai e un domeniu unde stiu ca ma descurc excelent dar totul se destrama pe partea de pile/criza... Buuun! Dar, vorba profei mele de mate 'copacii sunt inca in picioare?! blocurile sunt la locul lor?! atunci si maine e o zi si ar trebui sa-i dam o sansa' :)

Iata cum, cu fiecare zi care trece, raman din ce in ce mai uimita si mahnita - in aceleasi proportii de limitarile creierului uman, de prejudecati si mai ales de criteriile absurde dupa care ii catalogheaza pe ceilalti. Mi-e mila de anumite persoane cu o oarecare experienta de viata si care au ramas totusi atat de limitate...

Saptamana trecuta am primit o oferta de business chiar in ultima zi de lucru la ex-ul job :)
Recunosc ca am urmat semnele, am cantarit posibilitatile, am primit si un feed-back pozitiv din partea celor care lucreaza dupa acelasi tipar vizionar ca si mine :), insa ceva s-a schimbat pe parcurs. Astept sa ma pocneasca 'feedback-ul peste ochi' :P

Saptamana asta am pornit pe lungul drum al facultatii de psiho. Interesanta lume. Alta. Am descoperit oameni misto, cu o oarecare viziune, cu o anumita cultura...

Evident ca exista si ''grupul vesel'', in care am poposit azi pret de vreo ora, timp in care m-am simtit ca in liceu. Momente ca: poti sa si mananci cu ambele maini odata? sunt memorabil de hilare, pe langa raspunsul ulterior: uita-te la ea fata-profil si dup-aia intreaba-te daca mananca macar cu o mana :))
Evident ca exista si profesori universitari 'mofturosi', la unul chiar am fost 'binecuvantata' cu un 3 pe motiv ca stiam teoretic sa balmajesc ceva cu creionul pe hartie, dar as fi intrat in polemici cu el, as fi putut si copia dar n-as fi putut explica de ce am ajuns la anumite concluzii - deci as fi luat un 4. Nu stiu sa ma milogesc, mi-am asumat absenta de la cursuri si mi-am scris si numele complet pe foaia de prezenta, chiulul nesimtit mi-ar fi atras mai multe probleme, asa macar a remarcat ca sunt stangace si i-am replicat uitandu-ma piezis ca sunt ambidextra...

Si ma refac, fizic si psihic, e misto ce traiesc, prietenii mei de suflet au revenit dandu-mi forte proaspete, mi se intampla o gramada de chestii misto, chestii pe care mi le doresc... Oameni si experiente noi au inceput sa se iveasca si sa-mi incalzeasca sufletelul, primesc incurajari neasteptate, m-am apucat de lucrat la diverse lucruri care imi umplu timpul si ma determina sa gasesc solutii rapide... And we're back 2 biz :D

De cateva zile ascult o melodie recomandata de un ''suflet abstract'', piesa pe care abia m-am indurat sa-i dau play. Stia micutul ce spune, dar am nevoie de dispozitie sa ascult piese 'noi'.
Piesa este Camuflaj & Anda - In jurul lumii.
Alta piesa completa - muzica se imbina perfect cu versurile. N-joy life!
Hugz from bugz :)

Despre 15 Oct - abia pe 4 Nov :)

Daca tot am laptop, vreau sa profit de ocazie si sa ma 'achit' de datorii ;)

In alta ordine de idei, ramasesem la ziua mea...
15 octombrie 2010 a fost cea mai misto onomastica ever, so far :)

Am primit urari telefonice dintre cele mai calduroase, mesaje care mai de care mai frumoase si sincere, am primit cadouri nemaipomenite si gesturi de afectiune care m-au coplesit. Culmea sau nu, anul acesta nu mi-am dorit nimic in mod special, tocmai pentru ca am de toate: aer in plamani, creier cat pentru doua cutii craniene si pe toti cei dragi ai mei sanatosi si frumosi :)

Cel mai frumos sentiment este atunci cand nu-ti doresti nimic, si totusi te trezesti ''ingropat'' in cadouri de diferite feluri si 'nuante', care de care mai frumos.

Si totusi...Unul din telefoanele care m-au facut sa ma simt speciala, a fost de la una din matusi, care mi-a felicitat parintii ;) Mi se pare si logic sa-i felicit pe ai mei pentru bijuteria de mine :))

Am primit doua carti absolut geniale despre iubire, Arta de a iubi si Cele cinci limbaje ale iubirii.

Am primit o esarfa superba turquoise (daca esti baiat - considera ca am zis blue :P) si un fular nemaipomenit de calduros rainbow de la doua persoane speciale pentru mine, un breloc care ma caracterizeaza si un CD cu muzica gospel - formatii preferate, flori si banuti, un magnetel cu un indemn crestin, vreo doua parfumuri pe gustul meu, o brosa-clama mov hand-made delicata de care nu ma despart.

Imbratisari, gesturi care nu trebuie rumegate prea mult - doar acceptate, am primit totul cu recunostinta, m-am simtit binecuvantata si am multumit pentru fiecare lucru si persoana in parte care mi-au imbogatit ziua. A, si am pierdut (din nou) la whist, contrar parerii unor amici care ma acuza de furt preferential :D

Apoi am primit de la o prietena draga, o oferta prin care mi-am facut cadou un laptop. Un T.Satellite, micut, grena (mda, un rosu mai inchis), rapid si ascultator. Mi-am dorit sa am laptop - sa nu mai fiu nevoita sa mai cersesc la altii.

Adica nu numai ca am primit cadou multe lucruri si sentimente frumoase, MI-AM si FACUT cadou singurica un ditamai notebook-ul.

It feels good. It felt awesome!

Multumesc tuturor pentru vocile calde, mesajele sincere, lucrusoarele superbe, zambete si imbratisari ravnite.

Si scuze pentru feed-back-ul atat de tarziu :)
Hugzulici mozoliti cu sampanie. Hac! :D

The Thursday Nightmare Reloaded

Salutare! Azi a fost o zi oribila. Si oribila inseamna oribila. Ca sa ma eliberez de resentimente am preferat sa fac o plimbare pana acasa, mai precis de la Romana pana la Real Vitan. Am dat play la MP3 si mi-am lasat picioarele sa mearga. Pe tocuri. Pe trotuare in lucru, pe zebre nesemnalizate, in faruri cu halogen si printre claxoane cu directie, facand slalom intre suflete surde si oarbe. Am mancat putin cand am ajuns acasa, m-am amuzat putin cu parintii, si m-am conectat la virtual, tot cu casti si muzica maxim!

Rabdarea se invata experimentand situatii dintre cele mai sinistre si mai dureroase.

De cand m-am angajat, a inceput show-ul, in adevaratul sens al cuvantului. Ma doare sufletul si totodata imi dau seama cat de speciala si binecuvantata sunt pentru ca pot intelege limitarile mentale ale celor din jur. Oameni setati si frustrati, pentru care nu pot simti decat mila. Literally. Desi, in viata mea de 'muncitoare pe pamantul Patriei' :P nu m-am simtit atat de umilita si niciodata nu mi-a fost pusa rabdarea de atat de multe ori la incercare. As putea fi catalogata drept sado-masochista... Infiorator si cumplit. Si la fiecare job am rezistat macar 3 luni pana sa zic, GATA, PLEC! Aici, dupa 3 zile mi-am jurat ca-mi dau demisia si nu mai accept tratamente de felul acesta EVER... Inca nu stiu de ce ma mai trezesc la 7.00 dar am de gand sa stric sirul de 'macar 3 luni'... ASAP :)

Azi a fost oribil. Grotesc. Si inca mai am de invatat cateva lectii despre rabdare. In ciuda 'avertismentelor prietenesti', persoanele cele mai injurate sunt persoanele care se descurca admirabil in situatii-limita si sunt persoanele care, cu toate problemele-reale cu care se confrunta, tot mai au timp sa se opreasca o secunda, sa incurajeze, sa zambeasca si sa ma mai invete cate ceva. Ce face rautatea si lipsa lui Dumnezeu in vietile unora...

Uite de asta am renuntat in urma cu ceva timp sa mai aplec urechea la barfele invidiosilor. Una din maximele preferate spune: nu judeca niciodata un om pana nu ai mers cel putin 100 metri in papucii lui. Concluzia?! Din partea cealalta a barfelor, lucrurile se vad usor diferit. Si oamenii cei mai speciali sunt oamenii cei mai des barfiti... Din nefericire :(

In astea 3 saptamani, am petrecut un timp in care mi-am testat din nou limitele - recunosc ca le-am impins usor la extrema-insuportabila psihic. A fost un timp in care am simtit iubirea si dispretul, multumirea si lehamitea, aprecierea si dezgustul...Pentru sufletele minunate dar si pentru cele atat de sarace imbracate cu cele mai alese bijuterii. Yack! Personal, am ajuns in urma cu ceva timp la o intelegere superioara a lumii inconjuratoare, intelepciune care mi-a dat puterea sa iau decizii foarte bune pentru mine dar care au fost zdrobitor de dureroase pentru ceilalti. Stiu ca adevarul DOARE. Si ca prostii se vor tavali mereu in chinuri cand ii vei obliga sa se uite in oglinda.

Asa ca inainte de orice decizie, multumesc pentru intelepciune si pentru lectia pe care o am de invatat. Stiu ca POT totul. Dar uneori prefer sa-i las pe ceilalti sa aleaga, pentru ca daca aleg eu, aproape mereu sufera cineva.

Si mai stiu ca sunt puternica... Varful muntelui este o tinta dorita de multi. Drumul insa este cel care face ca majoritatea sa renunte. Se vede altfel de sus, oricum ;) Crede-ma.

Pretuieste-ti timpul! Nu-i lasa pe altii sa decida pentru tine sau in locul tau. Nimeni nu trebuie lasat sa-ti conduca viata, pentru ca fiecare ar trebui sa-si vada de viata lui. La randul tau, nu interveni in vietile altora, decat cu un sfat prietenesc spus cu niste vorbe care sa mangaie, nu care sa loveasca! E timpul tau, e timpul meu. Hai sa facem ceva in sensul asta :)

Ultima piesa pe repeat este Iridescent - LP. De pe ' a thousand suns '. N-joy!

Inainte de a da Public la post, m-a sunat SpecialD. Plangea. Tot din cauza unui suflet gol si rece.

Cu Iridescent in urechi de vreo 3 ore, cu lacrimi innodate in barbie... dedic acest post tuturor sufletelor care se simt singure si/sau intristate, celor care asculta o melodie in speranta ca durerea se va risipi, celor care citesc o carte doar ca sa uite o perioada, celor parasiti si mai ales celor care se simt parasiti. Sunt aici, suntem aici, mai multi decat puteti crede. Doar ca si noi ne ascundem.

Gata, maine e o alta ocazie de a o lua de la inceput. Sper totusi sa nu mai doara deloc. O sa-mi sterg lacrimile si o sa incerc sa adorm cu gandurile de pace si liniste indreptate catre voi...

Un hug special, cu dragoste :) Blessingz.