Joyeux Noel!

Deci Da: s-a terminat balamucul. Cu putin ajutor am revenit spectaculos dintre daramaturile sufletului meu, am dat lovitura de ... dragoste si am iesit de data asta in ropote de aplauze. Tot efortul depus in perioada asta a meritat.

Multumesc celor care au preferat sa ma stranga in brate si sa aiba incredere in mine. Cookie, Mihai&Co, Felix.

Ajunul l-am petrecut jumatate la 'lucru' si jumatate la Cookie acasa. Acela a fost momentul in care de-click-ul a inceput. M-am simtit protejata, acceptata si oarecum sustinuta. M-a lasat sa lucrez la grafica fara sa comenteze, mi-a facut sa mananc si mi-a pregatit o tarta cu gem de gutui absolut delicioasa. M-a facut sa rad, am palavragit despre prostiutze, cateva ore m-a deconectat de la jegul din jur. Cred ca a fost cel mai linistit si frumos Ajun ever. Ca sambata sa am parte de cel mai dureros Craciun.

Duminica lucrurile au inceput sa se aseze. Am fost la Lumina, m-am incarcat spiritual cu dragoste frateasca si caldura, am asistat la un program frumos de Craciun oferit de tinerii luminatori si m-am jucat cu cativa ingerasi care zburdau in hol. Dupa-amiaza am petrecut-o in mijlocul familiei mele, inconjurata de bunici, unchi si matusi, verisori si verisoare. A, era sa uit, printre munti de mancare si prajituri :) Cadoul la care am lucrat AllByMyself si care mi-a demonstrat inca o data ca nu e bine sa te increzi MAI ALES in cei apropiati, a fost primit neasteptat de bine si a fost intr-adevar o surpriza. E bine cand totul se termina cu bine. Duminica seara am incheiat sirul intalnirilor-mult-dorite cu o vizita la Felix, care m-a umplut cu sentimente frumoase si calde, am povestit despre Craciun si implinirea pe care o simtim cand il petrecem alaturi de cei dragi si familie, ne-am bucurat pentru ultima data pe anul acesta de legatura nepretuita creata de doua suflete deosebite…

Apoi am stat cu Mihai&Co in frig, la miezul noptii, razand de nimicuri, band Nestea si mancand ciocolata cu alune, momente dupa care tanjesc de multe ori, caci sunt atat de simple dar atat de frumoase pentru noi…

Si am ajuns home pe la 01.00, in conditiile in care peste cateva ore trebuia sa plec @ Paris, cu bagaj inexistent si somn cat pentru cele 3 saptamani incheiate nedormite ca omu’. Si m-am pus in pat, biruita de oboseala si de incarcatura emotionala negativa si pozitiva care m-a coplesit, si am dormit pana la 06:00 ca un prunc. Si mi-am facut bagajul in juma de ora, si m-am enervat infiorator pentru ca Vodafone Romania continua sa-si bata joc de clientii sai… Altadata imi lua 2 secunde si 3 tastari ca sa-mi activez Roaming-ul, luni mi-a luat 3 ore si nimic nu s-a incheiat favorabil mie (logic, sunt client deci tre’ sa mi-o iau in freza :D)

Zborul a fost super ok, cat sa uit de experientele anterioare marcante negativ, fara incidente si super amuzant. ‘The crew’ ne-a multumit pe toti 3, fiecare salivand literally dupa cate o duduie/nene…

La aeroport am fost intampinati cu mesajul ‘Penelope Cruz’….

Restul in post-ul urmator, cat sa va mentin interesul activ (hihi)

Au revoir!

Nuante

MEEERY CHRISTMAS! HO!HO!HO!

N-am burtica de Mos, n-am burtica in general - ca e lipita de spate :D, dar tot ma mangai pe buric a satisfactie ca IN SFARSIT vine Craciunul!

Nu, nu ma refer la Craciun ca la una din cele doua sarbatori in care inainte, tu si toata casa ta va transformati intr-o armata de disperati setati sa FACETI CURATENIE (dar uitati de ‘curatenia incepe din suflet’), tii post a prost o luna (da, adica te infometezi fix cand te surmenezi cel mai mult) – pentru ca SA TII POST nu se refera doar la A NU MANCA ‘DE DULCE’, ci mai presupune sa te si purifici SPIRITUAL (adica sa te rogi mai mult decat 1 data/an - si atunci doar daca spui ce mai stii din TATAL NOSTRU), nici la isteria shopping-urilor de dinainte, nici la cliseele-cu-efect-de-vomitive SA FII MAI BUN/MILOS/IERTATOR, nu ma refer nici la Masa de Craciun cand te imbuibi cu tot ce nu ai AVUT VOIE (?!) sa mananci cu o luna inainte – si sa ajungi la spital cu o TOXIINFECTIE ALIMENTARA pe motiv ca ‘i-a fost pofta maica, ca n-a mancat de o luna?!’…

Ma refer la Craciun cand postul-‘MUST’ e doar o optiune - si atunci daca simti tu nevoia de o pauza de la JunkFood-ul usual :D, ma refer la Craciun ca la sarbatoarea in care, atunci cand te apropii de ea, te gandesti la evenimentele din trecut care au determinat populatia crestina s-o celebreze in fiecare an – pentru ca Nasterea Domnului (sau diferitele denumiri) este un moment care a schimbat lumea prin exemplul sacrificiul facut din dragoste pentru oameni…

Ma refer la curatenia care te ajuta sa mai arunci din tampeniile adunate peste an, la curatenia care te determina sa interactionezi constructiv cu cei din jur, sa devii util si sa experimentezi rabdarea, poate sa descoperi ca ai veleitati de mic-organizator-de-soldatei :D, la curatenia incheiata apoteotic cu impodobirea bradutului sau a casutei – si culegerea laurilor bine-meritati pentru cat de folositor ai fost – in final, si tu, o data in viata ta. It feels good, trust me!

Si da, revenind la ‘stapana blogului’…sunt ingropata in treburi. Treburi care imi fac placere sa le indeplinesc , altufelu’ nu m-as fi angajat sa le fac…

Numai ca…toata perioada asta – de la ultimul blog-post, eu si o parte dintre ai mei ne-am ‘invartit’ in jurul unei situatii extrem de dureroase, nu pentru ca s-a desfasurat acum, ci din cauza implicatiei afective. Bolnavior dar rezistent pana acum, a cedat. Fizic. Si m-am rugat cu toata convingerea ca isi va reveni, si am sperat – si tind sa cred ca am fost singura, si m-am ‘agitat’ pentru a fi de ajutor in felul in care puteam fi de ajutor. Dar, a plecat… Si pe langa durerea crancena pe care am incuiat-o in mine – si pe care abia in ultima clipa am lasat-o sa iasa camuflata de niste lacrimi inghitite, simt un gol si ma tot intreb: ‘Da’ de ce?!’ Sunt puternica, si mi s-a cerut sa raman asa… Am fost un sprijin si inca o data am inteles ca la asta ma pricep cel mai bine. Dar am fost SINGURA. Am cerut ajutor prin rugaciune, am vorbit cu sufletzele care m-au incurajat cum au putut mai bine – MULTUMESC!, n-am fost aruncata in ‘bataia pustii’, dar asa, din umbra, DOARE la fel de rau. RIP Emil!

Azi mi-am ridicat hoitul daramat din fotoliu si m-am hotarat sa ma apuc de treaba. Literally. Ai mei sunt la inmormantare, fratimiu cauta brad si dup-aia ma ‘abandoneaza’ in treburi, dand si el o mana de ajutor acolo unde este primit :D

E a doua zi in 2 saptamani in care am dormit mai mult de 4 ore/noapte – am dormit 5 :P, asa ca sunt oarecum OnTheFloor (pentru Phoenix), fac treaba si incerc sa depasesc momentul. Se anunta o zi busy si am de gand sa termin tot ce e ‘pe lista de zi’, in speranta ca le voi da o lectie politicienilor nostri...

Dar inainte de a purcede, vreau sa-ti povestesc ce am facut putin mai devreme - motivul pentru care mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa scriu azi... Stergand geamurile dormitorului - dupa ce l-am dat jos pe PaulHunter (din cauza evenimentului tragic), am auzit famfara. Obisnuitul 'dans al Caprei' pe niste acorduri isterice si booring de trombon. Fratimiu mai avea putin si cadea de la 3, in dorinta de a vedea de unde vine show-ul. Ideea de a se imbraca in fantoma (costumul lui de Halloween) a venit in secunda 2, si 'inarmati' cu aparatul foto - eu si el doar cu short-ul din dotare peste care am aruncat cearceaful, am 'bantuit' pe scari si ne-am aventurat la -5 grade sa 'dam lectii Caprei obosite'. Am speriat vreo 2 babe (recunosc ca mi-a fost frica sa nu le avem pe constiinta), am terifiat vreo 2 copii plangaciosi - ajutati de mamici 'daca-nu-esti-cuminte-mergi-cu-BauBau'-asta', si am aterizat in mijlocul 'actiunii'. Rezultatul? CRI-MI-NAL!

Mi-am incarcat bateriile si am uitat, pret de un sfert de ceas, de tot si de toate. Fresh power to continue...doin'things, you know :)

Spor la treburi, la servici, la sperat si la iubit!

Revin maine cu noutati…

Until then, primeste un HUG URIAS, cu DRAGOSTE si CALDURA.

Love, Deea

Decembrie, singuratate, copil

Hey, bine te-am regasit.
M-am hotarat sa ma adresez from now on PERSOANEI A 2A. Adica TIE, -TI, TU, TINE.

Timpul trece in favoarea mea, lucrurile se aseaza, simturile se ascut, sentimentele se concretizeaza, calea se aseaza pur si simplu dinaintea mea, viata ia o intorsura interesanta.

Frigul de afara nu a reusit inca sa-mi inghete sufletul, entuziasmul care 'sperie' s-a potolit si am decis sa-l eliberez doar cand sunt eu cu mine. Iarna asta s-a instalat pur si simplu, n-am simtit cand s-a sfarsit toamna, am trait totul mult prea repede din cauza diverselor situatii-limita si m-am apucat sa-mi organizez timpul in asa fel incat sa mai apuc sa dorm intre facultate - meditatii - carti+muzica - familie+prieteni - casa -, sa fac ordine in laptop, cutii, casa, relatii de tot soiul, ganduri si viata.

Sentimentul tot mai pregnant este singuratatea. Ultima carte pe care tot incerc s-o cuprind in creierul - shake este Arta de a iubi. Jade mi-a spus sa scap de INCERC. Sa trec direct la O SA FAC. Ai dreptate. Incerc sa scap de el :P

Ultimul film vazut este StepUp3. Bunut, actiune liniara, tipar relativ cunoscut, sfarsitul insa face ca filmul sa ti se para ca merita: dansul final este superb datorita efectelor speciale. Un mare Ok.

Saptamana trecuta am ales sa nu ma mai gandesc la oportunitati pana in ianuarie. Am inteles ca am nevoie de o pauza de la tot. M-am blocat undeva si am nevoie de un declick. Inclusiv prietenii de suflet sunt in stand-by, pesemne ca ma lasa sa-mi rezolv treburile... Singura. Nu intelege gresit, imi place singuratatea aia in care inveti, in care gandesti tu in capul tau, in care te organizezi. Dar au venit multe peste mine si sunt AllByMyself. Si e cam aiurea ca imi cam vine sa ma arunc de la 3. Dar si asta e o ocazie sa-mi pun ordine in freza.

Duminica am fost la biserica, m-am bucurat sa-mi revad fratii si surorile, rudele, sa iau pulsul Luminii direct de la sursa. Dupa-amiaza mi-am petrecut-o in prezenta uneia din prietene, motiv pentru care am incercat sa fiu un vizitator incurajator pentru tatal greu incercat de boala. Prietena mea si mama ei sunt resemnate pe motiv ca ''nu ma imbat cu apa rece'. E adevarat ca eu 'sunt plecata pe Luna' dar naivitatea / speranta falsa nu are nici o legatura cu renuntarea definitiva. Nu-ti spune nimeni ce sa faci, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti iei jucariile si sa pleci, sa renunti inclusiv la a te bucura impreuna cu cineva drag care are nevoie de mangaiere, macar in ultimele clipe.

Incerc (iar!) sa tin pasul cu semnele. Ieri am fost martor-neputincios (teoretic) la o intamplare care mi-a trezit amintiri foarte dureroase, dupa ce toata dimineata parca am fost oarba la toate semnele care incercau sa ma pregateasca. Mi-am adunat gandurile de pe coclauri si mi-am canalizat toata energia catre dorinta de a se termina totul ok - ceea ce am reusit, cu putin ajutor. Jade mi-a amintit (desi nu-mi amintesc momentul initial) ca la un examen nu se merge decat cu RATB-ul sau pe jos. Interesant sfat, i-am inteles in sfarsit sensul. A fost o lectie pe care mi-a fost greu s-o (re)invat, insa am depasit momentul. Multumesc pentru sprijin.

Un sufletel mi-a povestit ca de ziua lui, s-a bucurat doar 70% din ceea ce-si dorea/se astepta sa primeasca.
Alinierea planetelor se pare ca n-a fost favorabila pentru inceputul de saptamana :D
Nu cred in zodii, magie ros-albastra :D, vraji si bampiri. Parol! Doar ca a fost ceva ieri in atmosfera ;)

In viata nu trebuie sa te astepti la nimic... lasa viata sa iti ofere surprize...va fi mult mai bine decat crezi!

Deci: listez, sterg, completez, reprogramez si modific. Tot!
Who's with me?
O prietena speciala mi-a spus odata ca se afla mereu 'pe lista cuiva'. Atunci vorbeam de o lista de-a mea care cuprinde persoane dragi mie.

In alta ordine de idei, a veni iarna, va ninge...
Orasul s-a impopotonat ca o pitzipoanca ieftina, isteria cumparaturilor a inceput - desi auzisem ca e criza, au inceput cliseele 'sa fim mai buni...bla bla bla'.

Intreb si eu, retoric - desigur, de ce sa fim mai buni de Craciun? Si de ce sa vrem ca lumina sa ne patrunda in suflet de Paste? In rest avem dezlegare de la bunatate, rabdare, compasiune, iubire, intelegere??? DOAR de sarbatori trebuie SA CEVA, ORICE? Nu putem mereu? E greu sa trecem peste orgolii exagerate IN FIECARE ZI? Daca tot ai masca si esti ipocrit, INCLUSIV de Sarbatori, macar asuma-ti ca NU POTI FI UMAN mereu. Vei castiga totusi bonus pentru sinceritate. Nu vei fi catalogat macar drept ipocrit notoriu.

Personal ador iarna. Ca frigul e mai bun decat caldura sufocanta - pentru mine, cel putin, ca ninge peste cenusiul asta numit viata, ca totul devine lumina, culoare, deco. Am stabilit deja ca nu-mi plac kitsch-urile si exagerarile numite 'decoratii de Craciun'.
Imi place sa vad luminitele multicolore palpaind la toate geamurile. Cand ma aventurez la shopping, in fata raionului 'deco' ma transform mereu: copilul din mine iese la iveala si imi sclipesc ochii cand vad ghirlande si globuri si stelute si mosuleti si braduleti... E momentul cand rotitele incep sa mearga si ideile deco imi vin in cap de-a valma, si astept cu nerabdare sa ajung acasa, sa ma infasor in toate ghirlandele noastre - ca o dansatoare de cabaret, sa pun de 2-3 ori instalatiile pe pereti, pana gasesc combinatia perfecta... Copilul din mine invinge mereu. Si uit de tot. Si de toate. Cand ma pierd de ai mei, iarna - la shopping, ei stiu unde sunt intotdeauna: 'du-te si ia-o pe Andruta de la deco'... Nu-ti fie frica de entuziasmul meu, nici macar nu e molipsitor, dar asa sunt eu, si cand copilul din mine invinge, inseamna ca ceva extraordinar se intampla.

Daca ai avut o zi grea la birou, cu dead-line-uri extraterestre, cand toata casa ta e plecata cu sorcova si tu nu-ti gasesti locul, stii unde voi fi. Iti dau voie sa stai langa mine sa te uiti prin marea de culori, sa te relaxezi 5 minute printre globuri si stelute... E locul meu preferat, dar il impart si cu tine, caci merita. Si poti chiar sa incepi sa rememorezi lucrurile frumoase care ti s-au intamplat anul acesta si pentru care sa fii recunoscator.

Asculta asta, e un remix dragut facut dupa mult-cunoscuta Let it Snow.
N-joy!