...nu plange in fata une usi inchise, cauta fereastra care tocmai s-a deschis...
Se afișează postările cu eticheta monstruletiPeCreieras. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta monstruletiPeCreieras. Afișați toate postările

duminică, 17 noiembrie 2013

Perseidele sau... galsheava pi sher

Aloha!

















Asimov - Pulbere de stele... 
Carte citita pe la 15-16 ani, carte care m-a facut sa-l indragesc pe autor, mai ales ca ecranizarea I - Robot - tot a lui Asimov -  cu Will Smith, este inca datatoare de fiori cand ma gandesc la ce s-ar putea intampla daca intr-adevar prototipurile robotesti la care tot lucreaza chinezii ar prinde 'emotii'...

Cand eram micuta, si aveam si eu un loc unde mergeam la bunici la 'tzara', vedeam mai ales vara, stele cazatoare, dat fiind faptul ca orizontul are o deschidere clar mai mare la tara decat la oras. Si era frumos, magic, momente care ne marcau placut si pe care le aduceam mai mereu in discutie cand ne intalneam, pentru ca ne verificam daca ni s-au indeplinit dorintele. 
Sunt convinsa ca dorintele pe care mi le pun cand cad stelutele, cand suflu in tort sau etc nu sunt altufel decat dorintele puse cand esti pe buda, dar nah...:)

August. 

Eu si micuta Marc am tresarit la auzul vestii 'stelutelor cazatoare'. 
De mentionat ca Perseidele mi-au trecut prin urechi si au ramas in creier pe motiv de 'cantitate'. Adecatelea mai multe stele cazatoare in 3 ore decat cele adunate in mod normal in 20 de ani. Auzisem odata ca in Romania si timpul trece altfel... Deci sa nu ratam ocazia zic...



Eu cu Marc planuiam de o saptamana sa 
iesim pi univa sa vedem fenomenul astronomic, de parca am fi plecat o luna pe...Luna :)

In seara cu pricina ne inarmam cu cate o bere, Fresh-uri de pitzipoance, ne postam pe balconul cartierului rezidential unde shade donshoara, si pune-te pe vizionat cerul. Adevarul este ca de la ea de la etajul 8, se vede cam juma de cer, deci era totul perfect. Pana cand...


Ne dam noi seama dupa juma de ora ca e o idee mult mai buna sa inshfacam o paturica si sa vedem totul de...jos. Da, de la nivelul solului. Deci: chei, teluri, bere, patura, 2 bucati fetitze moama-moama, si da-i bataie...


Inceputul a fost mai greu, dar a meritat. Eu am numarat vreo 20, Marc poate chiar mai multe...


La un moment dat ne-au vizitat 2 bucati doggies - a se citi bulldogi mai si urati cu latraturi de se zguduia terenul de marimea unuia de football...Creepy!

Sa astepti dupa ceva sa se intample, cu sufletul la gura - ceva aparent fara prea mare valoare pentru multi din zilele noastre - si acel CEVA chiar sa se intample, e ca atunci cand o idee, un eveniment sau o persoana ne zguduie efectiv fiinta pana in adanc, si rezoneaza perfect cu ceea ce stim/vrem, dar nu ne-am dat seama pana atunci...e o trezire, e un imbold si o Forta care ne da energie pentru multe luni de atunci incolo :)

Asa ca in noaptea aceea, de la atata galsheava di pi sher, cred ca am mai lasat un bagajel de-al sufletului pe 'banca de rezerve' al acelui teren :) Refreshing!

Recunosc deschis ca de ceva luni bune mi se intampla neshte treburi de parca cineva mi-a ascultat rugile adunate in 10 ani, si si-a amintit si de mine la sfarsitul zilelor si mi le da pe toate odata, ca uneori ma simt coplesita.

Marc, cred ca in noaptea cu stelutele, in afara faptului ca mi-am pus multe dorinte, simt ca mi s-a si raspuns instant la una din cele mai fierbinti - sa fiu binecuvantata cu un suflet ca al tau, caruia sa-i rezonez intocmai :)

Te iubesc micuta mea stelutza...

Cine mai vrea sa numere stelutze cu noi sa dea play --> Counting stars

Love, D.

sâmbătă, 14 iulie 2012

Arde

tot. Si la propriu si la figurat.

Dar o arde bine :))
E infiorator de cald, ma topesc fizic, cred ca am si scazut 2-3 cm de la caldura...

...insa, una peste alta, ma simt bine. Chiar foarte bine.

Am furat mp-3-ul fratiorului meu care azi face 21 de ani, deci are voie sa bea si dpdv al americanilor ;)
Hai sa ne traiesti, sa fii fericit si la minte incretit!

Ca l-am furat e una, oricum nu-l mai foloseste de ceva luni bune, dar l-am si updatat cu noile piese de vara.
Asa, ca s-o ardem frumos.

Sa dam play zic la ultimele frumuseti vocal-instrumentale. I-auzi baaaaa!!!!!

Matteo Feat Stella - Push it

Alexandra Stan - Lemonade

Inna - Tu si eu

Sunrise Inc - Misterious Girl

Mayer Feat Kristina - City of Love

Connect - R - Vara nu dorm

Da, stiu ca sunt toti romani :D
Traiasca rRomanica. Jos Baselu etc :))

E de la caldura, o sa-mi treaca ;)

'Till then, n-joy my summer playlist.

Hugz from CrazyHot Bugz :))

joi, 15 martie 2012

Listen to ... mushrooms & green olives

...to my words...
...to your real friends...
...to your inner voice - TO YOU.

Deci I SUCK @ English, ca am luat 31 puncte din 50. Ntz, Ntz, Ntz. Pai dah, caci gramatica n-am mai prestat de mult. Oricum ar fi, n-am scuza pentru punctaj, insa voi continua sa mai arunc cate o vorba in engleza, ca-ti mai testeaza tie knowlegde-ul >:)

Deci sunt asa, pe un norisor de note muzicale cu gust de ciuperci si masline verzi...

Addicteala adica. Si ca tot vorbim de dependente, sunt DE-PEN-DEN-TA de ciuperci si masline verzi, musai umplute cu gogosar, doar acelea din MegaImage. Credeam ca o sa-mi treaca, probabil la fel de repede ca si faza cu Snickersul. Insa a trecut destul de mult timp si mie inca nu mi-au disparut din frigider, si chiar in momentul cand scriu post-ul, balesc a masline crude - direct din borcan, cu niste zeama sarata, pizza cu masline, ton cu masline si feta, omleta cu masline, etc. Sau, ciuperci la cuptor cu usturoi, mancare de ciuperci, spaghetti cu ciuperci, sote de legume Basic-ul fiind ciupercile, pui cu ciuperci de la ChopStix etc...
De ce scriu despre ciuperci? Pentru ca recent am 'descoperit' supa-crema-de-ciuperci la plic. Maggi, Nestle si care or mai fi. Delicioasa. Uof muica...

Dar stai, nu ofta usurat ca n-am terminat. Cu mancarea deja mi s-au inmuiat dejtele si mi-am umplut tastatura cu balutze...deci te absolv de chinul pofticioso-culinar.

Am orgasm auditiv la alte 4 piese, auzite relativ recent, evident in afara de The Attic - In your eyes.

De la 09.20 azi dimi am pe repeat Viky Red - If you ever feel Dementiala piesa. Iar videoclipul este reusit. 10 pentru interpretare&video.

No.2 este Aner - Remember. Un soi de Arash - Broken angel, generally speaking... Cred ca m-as baga in mod constient in depresie cu melodia asta. Incerc s-o ascult pe cat de putin posibil. Insa e superba.

No.3, Bruno Mars - It will rain. La fel de trista, insa clar mai putin deprimanta...

Last but not least, No.4, 30 seconds to Mars - Closer to the edge Este atat de puternica incat ar putea determina un sinucigas sa renunte la 'prostii' si sa mearga mai departe. Mesaj transmis exceptional. Si da, Jared nu are cine stie ce voce, insa la piesa asta exceleaza. Pare ca o canta din inima, in cunostinta de cauza. Anyway, chapeau...

Si, in fine, aseara m-am hotarat sa ma 'las' de ascultat Adele - Someone like you. Este extraordinara, si Adele si piesa, insa am constientizat ca ma baga intr-un soi de transa in care imi aduc aminte de toate 'datoriile' si imi vine sa ma urc pe pereti. Este perfecta pentru vocalize, este foarte frumoasa dpdv muzical, insa versurile au devenit mult prea tari pentru mine.

Deci, dupa cum spuneam, muzica poate face orice cu noi / din noi, daca o lasam.
Sa dam play zic... |>

vineri, 9 martie 2012

Q: Unde te vezi peste 5 ani? A: In oglinda...

Intrebare ridicola care merita un raspuns dat, de preferat, in timp ce te pufneste rasul sau dupa ce iti incrucisezi ochii si te uiti tridimensional la cel cu care dai interviul: 'In oglinda'...

Unde Sfinte Angajator crezi ca indraznesc sa ma visez peste 5 ani, mai ales in Rromanica?

Chiar daca sunt un mic geniu cu experienta in diverse domenii, nu am pile si nu vreau sa ma injosesc lingusind oameni cu influenta pentru a obtine un job onest...

E criza - si deci trebuie sa acceptam un mediu de lucru foarte stresant, cu program: venit la 7, plecat cand vor EI (angajatorii, valabil pentru toti), evident platit prost si foarte prost.
Criza care pica de minune angajatorilor, care oricum isi bateau joc de angajati, insa acum au si atitudine trufasa si dau angajatilor motiv de plans: Daca nu-ti convine, poti pleca, in alta parte oricum nu gasesti de lucru...

Si revin si intreb: de ce specialistii romani in HR au copiat / tradus ca idiotii absolut toate intrebarile de la un interviu banal dat in tari unde POTI da intr-adevar un raspuns onest...

Am suficienta experienta in interviuri de angajare cat sa recunosc un HR-ist unineuronal din prima. Am avantajul de a fi 'atentionata' uneori chiar la telefon, cand sunt chemata in Popleaca, sambata seara, pentru luni dimineata la 9. Mdeah, cam cat de disperat sa fii, ca angajator, sa-ti pui secretara isterica (o fi asta motivul pentru care pleaca / o dai afara?!) sa faca asa ceva? Tre'sa ma repet, nu? Sunat SAMBATA seara, cerut raspuns URGENT (nici macar pe mail) pentru interviu LUNI la 9...

Mai sunt unii angajatori care te intreaba 517238 intrebari complet irelevante in legatura cu ce-ai mancat la Alegerile din 2007, in loc sa te puna sa dai un 'Gagal, Goagal, Gugal' sau sa te puna sa deschizi un Word sau sa printezi un sheet Excel... Desi ei cer Engleza avansat sau Contabilitate primara.

M-oi fi ticnit eu, dar un adevarat profi nu te intreaba 'care a fost cel mai dificil moment din cariera ta si cum l-ai trecut?' Ca evident ca in experienta ta, ca tanar cu 7 joburi de 2,5 luni / each din cauza crizei, nu te puteai intalni cu accidente aviatice sau pragul falimentului, iar bagatele gen 'a inceput apa din dozator sa curga pe jos si dupa ce am strans apa cu mopul, i-am sunat pe baietii de la Cumpana' nu intra in categoria 'chestii prin care am aratat ca ma descurc'...

In fine, prosti lingai cu simt estetic zero barat sunt angajati in locul oamenilor cu neuroni peste medie, cu coloana vertebrala si oarecare simturi estetice dezvoltate. Asta daca nu esti deja un mic geniu nascut in familie bogata si intelectual si material, sau esti o cioara spurcata care a lins ce trebuie sau a amenintat pe ala cu pile la sef. Da, sunt rasista 99%. Sue me >:)

Stiu, posibilitati infinite, noroc cui deja are, genii nedescoperite si curaj sa faci /spui ceva doar cand e seful plecat la baie...

Vezi? D-aia nu-mi plac mie HRoastele...

luni, 27 februarie 2012

Impresii (?!)

Stau de-o buna bucata de timp si ma-ntreb: cum e sa traiesti in pielea unui mincinos?!

Adica o fi bine, o fi rau, te simti mai 'la adapost', te simti mai jmeker cu doi de 'JM'?

Adevarul e ca unii oameni sunt atat de prefacuti ca pun pariu ca se prefac inclusiv in camaruta proprie si personala, cand isi scot ciorapii cu miasma de dihor si si-i adulmeca zambind multumiti 'parfum!'...


Pe bune acuma: iti place sa fii apreciat / laudat pentru ceva/ceea ce NU esti/poti?

Imi place sa cred ca suntem miliarde de oameni UNICI. Fiecare are exterior asemanator cu celelate miliarde, dar suntem UNICI, fiecare cu propria secventa de ADN, fiecare cu toanele lui, nivelul de suportabilitate la orice variabil, placeri si preferinte UNICE.

Toti sunt adevarul intruchipat - desi se mint inclusiv pe ei insisi.
Toti sunt buni - desi sunt doar cu ei insisi.
Toti sunt saritori - sar peste situatiile in care ar putea aduce un zambet pe fata cuiva care chiar are nevoie.
Toti se pricep la orice - desi nu se pricep nici macar sa-si tina ordine in camera.
Toti sunt ambitiosi - ambitia de a renunta in secunda 2 cand au dat de obstacol.
Toti vor si cred ca merita ce-i mai bun - dar putini sunt cei care isi doresc in mod real si care merita intr-adevar ceva bun.
Toti se plang ca e greu, ca nu e, ca nu au cum sa...orice - dar nici unul nu multumeste intai pentru ceea ce ARE - caci in asta consta secretul.

Toti au impresii ca - orice.

Nu veni sa imi tii morala despre ce e bun si corect, cand tu esti mai fals decat o masca.
Nu veni sa-mi spui care este adevarul , cand singurul TAU adevar este fals.
Nu veni sa ma intrebi cu ce-ai gresit de te tratez cu dosul, cand tu esti primul care-si greseste, tratandu-te singur josnic.
Nu veni sa-mi spui ca ma iubesti cand singurul pe care-l iubesti este egoistul din tine. Si te iubesti prost, pentru ca pe un egoist il ignori, nu-l iubesti. Masochistule.
Nu veni sa-mi spui ca n-ai, ca n-ai de unde, cand tu-ti tii gunoaiele in casa mai ceva ca pe niste diamante rare. Lucrurile care dor, care nu mai au valoare, le dai, le arunci. Iti faci loc pentru lucruri noi. Tu le colectionezi.
Nu veni sa-mi dai impresia ca esti destept, caci imi arati ce mandru esti ca te-ai putut prosti doar pe tine insuti.
Nu veni sa mi te lauzi cu lucrurile pretioase pe care le ai, cand singurul lucru pretios pe care ar trebui sa-l ai mereu cu tine este un zambet, si tu nu dai doi lei pe el.
Nu astepta sa te bag in seama sau sa-ti raspund la mesaje / apeluri / comm-uri, doar pentru ca ai impresia ca ma cunosti. Pentru ca nu ma cunosti.

Daca m-ai cunoaste, ai sti ca nu-mi plac bagatorii de seama, pupincuristii, prefacutii, interesantii neinteresanti, oamenii cu bani saraci cu duhul, prostii cu diploma, milogii increzuti, saracii mandri si prietenii imaginari. De aia nici n-am. Prieteni imaginari. Ci doar 2-3 reali.
De aia si sterg mesajele prietenilor imaginari, dupa ce scuip a scarba.
De aia am, ca multumesc pentru putinul pe care imi este ingaduit sa-l am, de aia primesc mereu lucruri bune, pentru ca multumesc si pentru lucrurile rele care imi servesc drept lectii de 'asa nu'. De aia pretuiesc orice lectie, pentru ca multumesc pentru raul care ma inalta.
De aia spun adevarul, pentru sunt mintita de 'cei care cauta sa spuna adevarul'.
De aia ma imbrac in haine care valoreaza pentru mine ceva, pentru ca sunt inconjurata de bogati pe care-i poarta hainele, ei fara haine valorand nimic.
De aia zambesc mereu - pentru ca zambetul imi este un bumerang credincios.
De aia dau mesaje de incurajare, pentru ca sunt incurajata foarte rar si aproape insesizabil.
De aia nu-i judec pe ceilalti, pentru ca aparentele ascund adevarul. Fie ca este bine, fie ca este rau.
Si de aia iubesc, pentru ca nu vreau sa-mi pierd timpul pretios urand.
Nu am chef sa ma cert cu persoane reduse dpdv (insert anything here), si nici nu daruiesc timpu-mi pretios persoanelor care nu-si pretuiesc nici / decat propria persoana.

Mi-e lehamite de tine, scuteste-ma cu linguseala ta de doi lei.
Daca doar te simti ofensat si nu-ti revizuiesti comportamentul in general, atunci n-ai inteles nimic, esti cu adevarat prost, si ai dreptul sa dispari. Ignore vei continua sa ai din partea multora.

Bine pa.

miercuri, 22 februarie 2012

Cerere

...de demisie
...de transfer
...de perchezitie

...in casatorie. Make it double.
1) La prima aveam 19 ani, si am zis DA desi stiam ca lumea toata era impotriva. Evident it went to nothing, BUT IT FELT GOOD :d

2) Azi am vorbit putin la telefon cu un prieten din copilarie cu care la un moment dat am fost, dar distanta m-a facut sa zic pa!, desi cred ca este primul baiat pe care l-am iubit in adevaratul sens al cuvantului. Inca mai are un loc foarte special in inima mea, dar stiu ca toate sunt cu un scop, si daca am stiut ca o sa ne disecam ficatii pentru ca nu-mi place distanta intr-o relatie, am ales pentru amandoi. In fine, divaghez. Ma suna, vorbim vreo 20 minute despre inteligentele noastre remarcabile, epuizam subiectele gen job, familie si iubire, incheiem conversatia si gata. Insa nu chiar: peste vreo 2 ore primesc un mesaj: 'Vrei sa fi sotia mea?'

Raman putin amuzata, trec peste greseala gramaticala, raspund cu un NU urmat de o explicatie onesta la refuz...

Poate a 3a oara chiar raspund in cunostinta de cauza (da, adica zic DA), poate chiar e vesnicul DA, si poate scap si eu de diverse framantari legate de 'cestiune' (Caragiale style).

Pentru ca in prima instanta, numai 1 % din casniciile acelea (legal, la biserica) sunt intr-adevar 'La bine si la greu'... Restul de 99 %, cu scuzele de rigoare celor care se simt vizati, SUCK.

Pentru ca spunem DA prea repede, trecand peste unele diferente URIASE pe care nu le vedem din motive de 'iubire' sau credem (prost) ca 'se va schimba' ... Nu zau, de ciorapi poate... pe care ii va arunca sub pat cu nonsalanta cu care iti va intoarce spatele cand ii spui ca mancarea nu se gateste singura si copilul nu adoarme daca doar ii inchizi lumina, ca el sa poata iesi la meci cu baietii...

Pentru ca barbatii (in cantitati considerabil mai mari) insala din pura placere, insistand apoi pe 'tarfa nenorocita care mi-ai distrus viata' doar pentru ca si ea te insala ca payback sau te paraseste pentru ca are demnitate suficienta cat sa inteleaga ca iubirea nu este egala cu prostia.

Pentru ca oamenii pun pret pe ceea ce spune restul lumii, in loc sa isi tina inauntrul relatiei diferentele sau placerile.

Pentru ca punem pret pe o hartie infecta inaintea semnarii careia ne-am uitat dupa cai verzi pe peretii camerei in care un idiot cu steagul lipit aiurea de sacou citeste ca un papagal 'la bine si la greu'... Ca doar 'vai mama, cum sa ma despart de el dupa X ani, ce-o sa zica lumea?', te va salva de ignoranta, rautate sau poate chiar mai rau din partea celuilalt. Si ca parerea lumii te va salva de eticheta buboasa de 'divortata'... Sa stea LUMEA cu el, mama, eu nu mai vreau / pot etc.

Sau, echidistant, imediat dupa casatorie, voalul iubirii dispare ca prin minune si constati ca sotioara ta zanateca nu stie sa gateasca, sa te ingrijeasca, si mai e si usuratica. Cazuri mai rare decat la barbati, dar exista si acolo cu duiumul.

Deci NU, nu ma marit doar ca sa nu ajung la 30 de ani cu eticheta de 'nemaritata', de parca as fi o conserva cu eticheta care dezvaluie ca sunt expirata, nu ma marit pentru hartia aia care 'atesta' ca cineva e legat de mine - desi eu sunt cu buletinul dungat, si incerc pe cat posibil (caci suntem 2 si s-ar putea ca el sa fie mai indoctrinat ca mine) sa nu ma marit in fata Domnului, a lui Allah, Buddha sau Iehova. Am zis!

Mai tre sa zic ca am niste idei absolut geniale de rochii de mireasa care sa cuprinda pe cat posibil blue-jeans si voal in aceeasi cusatura? Sau ca nu-mi voi exaspera Alesul cu 'pantofii astia nu se potrivesc la butoni'. Daca ma supar, il fac sa si poarte tricou roz bon-bon, doar asa, ca sa se asorteze la corsetul meu prespalat ;)

La nunta mea incerc sa nu fie nevoie sa existe 'dar', vreau sa fie o nunta pentru care oamenii sa nu cheltuie ca bezmeticii bani doar pentru a arata ca niste maimutoaie prespalate si cu ceva infipt in dos ca sa dea bine in poze, n-o sa vreau sa invit rude de-ale prietenilor verilor de-al doispelea doar pentru ca 'asa se face', vreau sa fie soare si oamenii sa simta ca intr-adevar la o nunta vii sa TE BUCURI pentru cei 2, SA TE SIMTI BINE, nu OBLIGAT sa vii ca sa-mi prezinti noua ta proteza si eventual sa-mi si ranjesti fasolea desi nu-mi stii nici macar numele complet.

Familie (fara rude de gradul 13 din arborele genealogic alu' colega de birou) si prieteni reali (nu imaginari care ar putea sa-mi aduca profit daca vin si ma obosesc cu prezenta alea 2 ore).

Simplu, discret, voie buna in (prima) cea mai frumoasa zi din viata unui cuplu.

Si clar, va fi cu cel care ma va respecta, incuraja si sustine, cel pe care-l voi aprecia cand imi va spune sincer ca arat ca o bufnita cu masca de hidratare, dar care ma va saruta totusi de 'nani bun'.
Pentru ca asta e iubirea. Sa-l respecti pe celalalt si sa-l incurajezi neconditionat (in limite, logic). Sa fii onest, sa iti spui nemultumirile cu ton dulce, sa accepti cu un sarut ca exista seri cu baietii sau zile de shopping cu fetele. Faze ca 'iubitule, nu-mi plac boxerii tai cu picatzele', nu cred ca pot degenera in certuri de despartire, dar am mai vazut nebuni.

Altfel spus, casatoria nu este pentru cei care INCEARCA SA TRAIASCA O VIATA IMPREUNA, ci pentru cei care NU POT TRAI UNUL FARA CELALALT.

Poti saruta mireasa ;)

luni, 20 februarie 2012

Dor de...

Sunt la job. Ascultam - impropriu spus - pe fundal se auzea la Kiss - presupun ca Blaxy Girls - Miss you...

Nu-mi place piesa - e prea plansa, si nu eram atenta la ea.
Recitind postul Etc, in cautare de greseli strecurate, mi-am dat seama ca MI-E DOR. FOARTE DOR. De multi si multe.

Vorbind din an in Paste cu prietenii mei - imi dau seama ca atunci cand ne mai ingaduie timpul sa ne auzim la telefon - inauntrul meu se umple un gol. Acolo, in cele 5 minute cat ne rasfatam urechile unul altuia/alteia cu glasul nostru.

Mi-e dor de ei, de prietenii mei.

Mi-e dor de niste fiinte cu creierul usor intrat la apa - caci alta concluzie nu pot trage din comportamentul lor prostesc si nefiresc. Ca sunt idioti, treaba lor - mie in schimb mi-e dor de ei.

Calatoresc in timp, si scriu ca mi-e dor de facultate.
Mi-e dor de liceu si de toate traite acolo.
Mi-e dor de generala si de timpul si prostiile de atunci.
Mi-e dor de Slatina. De primii mei colegi de gradi, scoala, de prietenii mei, de prietenii alor mei...

Mi-e dor de visele mele, de timpul care a trecut si a lasat urme frumoase sau lectii peste mine.

Mi-e dor de stelutul meu in fiecare clipa cand nu sunt langa el, mi-e dor chiar din prima secunda cand constientizez ca mai e putin si trebuie sa ne despartim caci avem servici, familie si alte treburi de facut...

Mi-e dor de oameni care s-au dovedit a fi falsi, egoisti si vanitosi. Mi-e dor de ei... Si doare.

Oare am luat-o definitiv pe alei?

Am scris postul pentru ca o piesa De dor - in mod inconstient, m-a facut sa constientizez ca mi-e dor. Si in timp ce contientizam ca Mi-e dor, la radio se difuza o piesa de dor...

Am mai scris cumva ca mi-e dor sa scriu?

Hi-Q - Dor de...

luni, 6 februarie 2012

Iarna - sau - cum sa fii detestat pentru nimic

Hello! Mi s-a inzapezit manuta asa ca am acoperire pentru ca nu am mai scris de o luna :)

Mie imi place iarna. Poate pe locul 2 dupa muzica. Am mai scris despre asta, dar ma repet: Craciunul inseamna 'capturati' in casa, cu nasurile lipite pe geam, holbandu-ne la fulgii care danseaza nemaipomenit, cu miros de brad si cozonaci, cu un zambet tamp a 'ningeee' :)

N-am avut in 2011 manuta / piciorus de fulg de Craciun :(
Iar acum parca cerul intreg mi-a ascultat fiecare suspin dupa Lacul Lebedelor - varianta FULGI, si acum imi da pentru fiecare ruga cate o zi intreaga de ninsoare. MULTUMESC FRUMOS :)
Eeee, acuma nu aruncati cu bulgari dupa mine ca am cazemate gata facute in caz de atacuri rautacioase :P
Ma iau eu de voi si de stupida voastra vara? Cand toti iddy se imbraca mega-extra kitschios si-mi zgarie literally retina, cand trebuie ca nasu-mi cu puteri supranaturale sa 'adulmece' de la kilometri intregi nespalatii, cand toata lumea ia pastila de nebuni 'hai-la-mare-toti-odata', si cand firavu-mi sistem respirator trece prin agonie extrema din cauza caldurii insuportabile...

SSST! Da, adica ciocu'-mic, sau joc de glezna - momentan prin zapada, ciudatilor >:)

Gusturile nu se discuta. Daca eu POT exista si in verile insuportabil-exasperante, puteti si voi sa va adaptati, wright? Ziceti merci ca aveti si iarna unde sa inotati, singura diferenta sunt cele -20 grade. ATAT! Daca ati fi facut matematica (Florin, nu-i ajuta) ati fi stiut ca daca inmultiti cu un minus (-) cele (-20) existente, ati fi avut +20 grade, exact ca vara :))

Acum, revenind din strafundul rautatii mele indreptate catre plangaciosi, I LOVE WINTER!

Imi place sa stau in frig way more than warm. Caci pot respira. Imi place sa fie zapada 'pana in gat', caci nu ne mai grabim sa facem orice 'pe repede-inainte', ci stam in casute - daca suntem invatacei, conducem mai normal - daca suntem bizoni, altfel platim daune, ne gandim de doua ori daca sa iesim din casa doar ca sa populam fara rost strazile/trotuarele inzapezite, suntem fortati de imprejurari sa fim (sper!) mai umani, mai rationali.

Asa-i ca e mai interesant sa te dai cu celofanu' / capacul de la buda / saniuta / sky / placa / patine, si sa bei ceai / vin fiert ascultand WinterKiss, decat sa curga apele pe tine intr-un mod dizgratios si sa bei bere pana lesini? Mno, lasa gargara si mai da-i un bulgare in freza 'dusmanului' tau imaginar.

N-joy winter, slowing life si fereste-te de turturi.
Afara lingeeeee!!!!!
Hugz!

joi, 3 noiembrie 2011

ceva si totusi nimic

Heythere.

Nu-mi apar absenta. Am multe cuvinte pe care le-am tot inghitit din varii motive, incerc sa caut cateva cat pentru doua fraze explicative si totusi parca nu ma simt in stare sa zic nimic...
Hai totusi sa incerc...

Tam-ta-na-na-nam, pam-pam...

15 oct. - ca de acolo am lasat blogul ~on air~ a fost cea mai frumoasa zi de nastere so far...
A devansat-o categoric pe cea de anul trecut. Am primit multe cadouri - material vorbind, am primit banuti, mesaje, telefoane si rautati subtile... cel mai frumos cadou a fost insa stelutzul meu...
Multumesc pentru toate.
Pe 20 octombrie mi-am dus stelutzul la teatru. La o piesa pe care eu am mai vazut-o, si pe care voiam sa o vada si el. Am fost cu inima usor tematoare ca nu o sa-i placa, dar in final am ras impreuna cu toata sala de comicul de situatie...

Am fost la 2 filme 3D, Final Destination - te rog, cetitiorule, cand ma auzi ca mai incerc sa vad filme horror / de groaza, ai voie sa-mi arzi una dupa ceafa si sa-mi amintesti: "Final Destination!!" - si Cei Trei Muschetari.

Am fost la Directia 5 - invitatie-fulger si onorat-cu-prezenta aproape instant, sambata trecuta.
Recunosc ca m-am bucurat de Felix nespus, imi doream s-o vad si sa merg si la concertul acesta, insa am avut de platit si un pret pentru el... O revedere inca dureroasa, cu o incurajare corecta din partea Felixului: unii oameni pleaca trantind usa dupa ei, in loc sa inteleaga ca se poate lasa loc de 'Buna-ziua', dar asta se descopera numai cu timpul si atunci e prea tarziu...

In rest am fost la bunici (nu tocmai ai mei :D), am dat cu subsemnata in caietul de interviuri - fara succes insa - m-am certat, am rasfatat si am fost rasfatata, m-am intalnit cu omuletii mei de suflet, am mai pierdut un bun prieten - pe acelasi motiv stupid 'Da' de ce?', mi-am cumparat o Carte a Multumirii, si mai nou, ma invart in cercul oamenilor care au potential profesional fantastic si oportunitati de a demonstra pe minus. Adica? Ma simt handicapata muncitoreste...

Tu ce mesteresti?

vineri, 30 septembrie 2011

L'un de les fins...

Ou, meilleure dit, Septembre c'est fini!

Hai nu da pe Google Translate ca nu vei gasi raspunsul. Doar EU il detin...

Deci Da: Septembrie pleaca. De o luna ii tot impachetez, strang, adun, pregatesc bagajele. Du-te tare, Septembrie. I-am pregatit un locshor special lui Octombrie. Ti-am zis ca e luna mea preferata.

Sa (re)facem prezentarile: Everyone, this is October!!!! Tan ta na naaa!!! (aplauze in sala)




A venit toamna, iar octombrie este luna in care se simte cel mai bine spiritul toamnei. Vremea se domoleste, temperaturile ajung la valori suportabile, cele mai multe din fructele mele preferate (care cred ca sunt 2-3 :D) apar la mine in punguta, scoatem in sfarsit haine normale din sifonier, ne incaltam cu papuci mai putin sclipiciosi si lasam acasa flip-flopsii, chiar daca nu ne spalam cu anii, macar nu mai miroase - aviz nespalatilor :)) ...

Si, in octombrie bem in cinstea unei liste intregi de suflete dragi.

La multi ani! dragilor: Buni, Oana+Gabriela, Unchiu' Mihaita, Bebel & Yatzy, Unchiu' Adi, my-bro'-Florin, Dany!
Personal il comemorez (inca) pe Paul Hunter... RIP campionule...

Hai, pune-ti-va haine mai normale, sezonul de agatat abia ACUM incepe, luati de beti si mancati, miscati-va dosurile la facultate / job, ridicati privirea spre cer si bucurati-va de zilele in care albastrul devine incredibil... Mai minunati-va de culorile frunzelor, urmariti pasarile cum pleaca spre zari mai calde, si intrati mai repede in casa pentru ca se face intuneric si racoare mult mai devreme.

Vacanta s-a terminat. Duca-se! Let's begin the party!!!

Hugz, D!

luni, 22 august 2011

Artistic

Hello, gorgeous!
Una din replicile pe care le spun cu maxim de placere, cand, bineinteles, am de-a face cu 'specimene' buuuune :)

Postul asta il rumeg de ceva zile, insa lipsa de timp m-a determinat sa-l pun pe pauza (RObotzi quote).

Simt - caci da, cu asta ma ocup cel mai des si la asta ma descurc cel mai bine - ca plutesc atunci cand ascult o piesa buna sau ma uit la ceva frumos, admir o croiala pastel sau doar ma delectez cu o replica spumoasa la teatru. Pe scurt: arta ma face sa vibrez si sa rezonez cu ea.

Sunt piese, sute, care imi plac. Ascult muzica timp de 80% din timpul unei zile. In capul meu sau la casti, muzica exista. Versuri sau doar linii melodice ma fac uneori sa inteleg cat de importanta este muzica pentru mine. Sunt doar cateva piese pe care le ador in adevaratul sens al cuvantului si cu care ma identific 100%. Si SIMT muzica mai mult decat orice altceva.

Spre exemplu, asta: Say (All I need)

Culoare, forma, textura - hai ca stii textul , asta ma atrage sa privesc in detaliu masini, cladiri, oameni, haine, accesorii si nu in ultimul rand CERUL albastru. Imi place sa observ, sa inteleg detaliile, sa percep ceea ce transmite materialul inconjurator, sa ating ceea ce vad - pe cat posibil, sa SIMT ceea ce ma inconjoara. Ma incanta culorile, sa le inteleg gradul de amestec, daca si care se potrivesc, imi plac fotografiile - sa le admir si sa le fac - NU sa fiu in ele (Aviz AMATORILOR!), imi place sa vad cum cad umbrele pe anumite obiecte si in / din anumite unghiuri... Sunt o maniaca dar SIMT tot ce ma inconjoara.


LinkSi, last but not least, replicile cu talc spuse pe scenele teatrelor sau in fata camerei de filmat.
Sunt unele memorabile intrate in istorie, dar sunt unele care s-au 'depus' in sufletelul meu si cu care imi pun in incurcatura 'audienta' uneori.

Cap ou pas Cap?

Arta se admira, se savureaza, se SIMTE, se apreciaza, se critica si se traieste in / cu ea.

Bucura-te de cea mai frumoasa dintre frumuseti: Arta, sub toate aspectele ei...

P.S. Iubirea e cea mai frumoasa dintre arte, dar este asa putin apreciata ca...

Hugz from ... Deea (art n-joyer)

vineri, 8 iulie 2011

Pe a cui?

Viata.

Din moment ce citesti, e clar ca esti unul din fericitii care nu a fost 'aruncat' de parinti iresponsabili, e clar ca ai trecut macar de clasa a 2a - pentru ca STII sa citesti, si probabil ca esti fara dizabilitati psihice(desi eu cred despre acei oameni ca sunt doar 'speciali' - insa unii dintre ei sunt mai normali decat multi dintre noi) ...

In ultima vreme ma simt ingradita.
Asa, ca intr-o cusca, sau tarc sau cum vrei tu sa-i spui.
'Fa asa!', sau 'Fa asta!' sau 'De ce nu faci dupa cum ti-am spus (a se citi dictat) eu?'

Fiecare este dator sa lupte pana la capat.
Fiecare este dator sa incerce.
Lucrurile / greselile nu se intampla NICIODATA de 2 ori LA FEL.
Ex.: daca tu ai varsat o cafea fierbinte pe tine, nu inseamna ca si mama ta a varsat exact la fel cafeaua. Motivul, locul petei, varsta si timpul in care ceva rau se petrece nu vor fi la fel cu alte imprejurari nefericite.

Ce face un copil cand ii spui NU te du la aragaz? In secunda 2 in care l-ai scapat din ochi, fie si pentru o clipa, ACOLO va merge inevitabil. Acolo unde se poate, NU incepe un avertisment cu NU. Acolo unde se poate, lasa-l sa fie incapatanat si sa SIMTA pe pielea lui cum e sa NU asculte.
Lasa-l sa invete din propriile greseli. ACOLO UNDE SE POATE.
Si daca totusi 'greseste' NU ii spune NICIODATA 'TI-AM ZIS EU...'

Stie si singur sau isi aminteste categoric ca a fost avertizat. Crezi ca nu se simte deja rau ca a refuzat sa asculte? Il mai pisezi si tu la cap si ii fragezesti si mai mult orgoliul? Nu-l mai umili, pentru ca SIGUR se simte si el umilit de propria incapatanare.

Fii rabdator, sau daca simti nevoia sa-i reprosezi ca nu a ascultat, fa-o cu DRAGOSTE. Fara 'TI-AM SPUS EU...' Pentru ca daca se intoarce chiar si o singura data roata, TI-O VA PLATI asa cum l-ai tratat si tu. Iti va spune si el 'ti-am spus eu...' , sau iti va tranti (chiar si pentru o singura data) 'E, CUM E SA FII IN LOCUL MEU?' Si asa incep relatiile si asa fragile sa se distruga de tot.

Pentru ca ne credem CEI MAI CEI, pentru ca suntem MANDRI, pentru ca nu avem RABDARE, pentru ca nu intelegem ca fiecare este DATOR sa incerce - si unii se incapataneaza s-o faca IN CIUDA AVERTISMENTELOR. Si pentru ca in final, UMILINTA NU SE TRANSFORMA IN ACCEPTARE / LECTIE DE INVATAT- pentru ca nu am fost 'certati' cu DRAGOSTE - ci se intoarce cu URA - desi poate intentiile noastre au fost evident din dragoste si grija pentru cel de langa noi.

Totul e un BUMERANG. Totul!
Nimic nu este ceea ce pare - orice lucru ARE DOUA TAISURI. Pentru unii poate fi foarte bun, pentru altii insa...
Si nu uita de DRAGOSTE. Daca nu esti in stare sa te uiti in primul rand IN TINE, nu te mai considera THE BEST. Incepe orice judecata CU OMUL DIN OGLINDA. Invata din greselile altora. Fii rabdator si bun. Corecteaza cu dragoste. Fii TOLERANT.

Sufletul meu nu e la fel cu al tau. Circumstantele in care ma aflu eu nu sunt la fel cu cele in care se afla ceilalti. Ceea ce cred eu nu e obligatoriu sa fie si crezul altora. Ce SIMT eu (poate) nu simte nimeni. Lasa oamenii asa cum sunt: sa greseasca DUPA ce i-ai avertizat, sa fie loviti DUPA ce le-ai spus de care lovituri sa se fereasca, sa (se) SIMTA DUPA ce i-ai avertizat ca e pierdere de vreme.

PENTRU CA TOTI TREBUIE SA NE INVATAM LECTIILE. Si lectia pe care n-ai invatat-o astazi - fie ca ai fost incapatanat, curios de celalalt rezultat sau mandru - SE VA INTOARCE SI MAINE. Si POIMAINE. Pana o inveti. Ai uitat-o? Se va intoarce. Lectia pe care ai invatat-o tu, spune-o altora sub forma de 'eu am fost NEVOIT sa invat ca...'.

DAR:

Nu acorda SFATURI decat atunci CAND SUNT CERUTE.
Poate tu crezi ca faci un bine, dar celalalt se poate simti SPERIAT, COPLESIT SAU BULVERSAT. Pentru ca nu intotdeauna intentiile BUNE au efectul scontat. Sfaturile se dau in doua cazuri:
1) Cand sunt CERUTE
2) Cand de ele DEPINDE VIATA CUIVA.

In rest, TACI! Sau da-le CU DRAGOSTE.

Lasa-i sa greseasca. Nimeni nu e perfect. In plus, tu ai alte lucruri mai importante de facut: UITA-TE IN OGLINDA si traieste-ti TU SINGUR viata.

Altfel, pe a cui VREI s-o traiesti, daca ii lasi pe TOTI sa-ti DICTEZE ce sa faci???
ACCEPTI sa-ti TRAIASCA altii VIATA? De ce? Ti-a fost data TIE, nu LOR. Ei au viata lor, sa faca din /cu ea CE VOR EI.

Nu uita totusi de DRAGOSTE. Pentru ca altfel ar fi viata tuturor daca am face TOTUL cu un strop de DRAGOSTE.

Repet intrebarea: A cui viata o traiesti?
Si mai adaug: Ii lasi pe altii SA-SI TRAIASCA propria viata?

N-joy YOUR life!
Hugz, D.

marți, 14 iunie 2011

Reactie

Heythere.
Ultima perioada a fost presarata cu intamplari misto sau triste, insa din toate am invatat cate ceva.

Nu prea mai apuc sa vorbesc cu prietenii reali, iar celor imaginari le-am dat vacanta pe termen nelimitat :D

Recunosc ca am fost foarte ocupata dar nici nu mi-am facut timp 1 minut / zi sa sun sa intreb de sanatate. Va rog sa ma iertati, if necessary;) si/sau sa ma intelegeti.

Un Anonim mi-a lasat un comm zilele trecute, referitor la faptul ca am in jur multi care stau cu bratele intinse gata sa ma ajute, si ca de fapt am multa ura in mine. Dreptul la replica mi-l dau singura: cred cu tarie ca m-ai inteles gresit.

Si nu, nu trebuie sa ma cunosti personal ca sa intelegi ca ceea ce scriu este exact ceea ce simt. Azi simt repulsie pentru lucruri aiurea, maine pot lasa totul deoparte si ma pot re-umple de stare de bine.

Ura nu exista in vocabularul meu, iar de simtit asta nici nu poate fi vorba.
Au altii mult timp de aruncat pe fereastra - probabil ca nu e al lor - consumandu-l cu sentimente urate si dureroase. Dezamagirea, singuratatea si umilinta nu cred ca au legatura cu ura. Ci doar cu durerea.

Probabil ca de aceea am renuntat sa mai am asteptari - pentru a evita dezamagirea, de aceea prefer sa ma 'izolez' atunci cand sunt obosita psihic - pentru a-mi da cu 'reveneala' :D astfel incat sa pot fi un real ajutor pentru cei din jur, iar umilinta o accept doar in situatii-limita.

So. Before you judge me, try a little bit to love me.

Hugz from Deea.

joi, 10 februarie 2011

Ca pe SiDi, planuri, exceptii si alte salate

Heythere...
Orele 12 sharp. La birou, tin locul Cristinei (secretara noastra sexy) plecata in pauza de masa. Si mi-am terminat trebutza pe ziua de azi, caci, nu-i asa, cine se trezeste de dimineatza - departe ajunge si ziua buna se cunoaste de dimineatza.

Si ma mananca degetzelele de dimineatza, de cand am aterizat, sa scriu un post cu niste amintiri amuzante peste care 'am dat' in metro, ascultand balade rock si flirtand la greu cu 'baetzii'.

Ladies and gents, here we go:

.Vara trecuta am REUSIT sa ajung la concert la Mika. Cand ne-am intors in Bucuresti, prietenul meu, vadit miscat de trilurile perfecte auzite, in loc sa spuna ca Mika nu a falsat, a spus ca a cantat CA PE SiDi... restul e istorie :)

.. Acum 2 saptamani, dupa o criza de nervi si de personalitate - din perioada mult prea lunga adolescentina prin care trece, fratele meu, dupa ce s-a calmat, a fost intrebat care sunt planurile lui de viitor. A raspuns dupa un moment de gandit (yeah wright!): SA-MI IAU O PERECHE DE BLUGI... timp de 5 secunde, eu si parintii am asteptat un semn cum ca de fapt glumise si asteptam inca (!?!) un raspuns mai matur. Dupa cele 5 secunde, noi 3 am izbucnit la propriu intr-un ras isteric, frate-miu uitandu-se nedumerit. Am trecut toti 3 de la nervi la calm intr-o secunda, facandu-ne verzi-albastri de ras. Pentru unii, planurile de viitor nu se pot vedea mai departe de cana de cafea care ii va trezi (poate) la realitate...


... Exceptia de la reguli. Adica EU. In toata splendoarea si genialitatea mea. Plecati bah de la geamuri... Asa, revenind. La Victoriei, scara rulanta directa M1 catre M2, in sensul coborarii, era defecta. Adica blocata. Evident, cativa coborau pe ea aux pieds. Scara functionala care urca era ocupata de oameni care asteptau sa urce. Si am ales sa urc, dar pe scara blocata. Cativa mai in varsta s-au uitat urat la mine... In nesimtirea mea, cum mi-am permis sa urc o scara (fosta rulanta) actualmente doar...scara si-atat. E na! Iertare ca imi pun picioarele in functiune decat sa astept dupa babalaci sa-si miste hoitul...

.... La M2 am mers de-a lungul peronului pana m-am oprit, la un moment dat. Cand a venit metro-ul m-am mai deplasat vreo 2 vagoane. Si m-am oprit, urcand intr-un vagon unde era mort un neon, in fata usii pe care intrasem. Chiar ma intrebasem retoric, cu cateva minutele inainte de ce este atat de multa lumina la metro. Afara imi fusese lene sa-mi scot ochelarii de soare pentru 5 minute, si ma asteptam ca la metro sa fie mai intuneric. Ei ash! Era SI MAI MULTA lumina. In sfarsit Cineva se indura de ochii mei si a facut oarecum intuneric. 'Sa fie Lumina' - a zis Dumnezeu. Si a fost Lumina. Se pare ca Dumnezeu asculta si rugaciunile 'pentru intuneric'. Cum era aia cu 'tot ce ai de facut este sa-ti doresti?' :D

Hugz from Bugz...

joi, 4 noiembrie 2010

The Thursday Nightmare Reloaded

Salutare! Azi a fost o zi oribila. Si oribila inseamna oribila. Ca sa ma eliberez de resentimente am preferat sa fac o plimbare pana acasa, mai precis de la Romana pana la Real Vitan. Am dat play la MP3 si mi-am lasat picioarele sa mearga. Pe tocuri. Pe trotuare in lucru, pe zebre nesemnalizate, in faruri cu halogen si printre claxoane cu directie, facand slalom intre suflete surde si oarbe. Am mancat putin cand am ajuns acasa, m-am amuzat putin cu parintii, si m-am conectat la virtual, tot cu casti si muzica maxim!

Rabdarea se invata experimentand situatii dintre cele mai sinistre si mai dureroase.

De cand m-am angajat, a inceput show-ul, in adevaratul sens al cuvantului. Ma doare sufletul si totodata imi dau seama cat de speciala si binecuvantata sunt pentru ca pot intelege limitarile mentale ale celor din jur. Oameni setati si frustrati, pentru care nu pot simti decat mila. Literally. Desi, in viata mea de 'muncitoare pe pamantul Patriei' :P nu m-am simtit atat de umilita si niciodata nu mi-a fost pusa rabdarea de atat de multe ori la incercare. As putea fi catalogata drept sado-masochista... Infiorator si cumplit. Si la fiecare job am rezistat macar 3 luni pana sa zic, GATA, PLEC! Aici, dupa 3 zile mi-am jurat ca-mi dau demisia si nu mai accept tratamente de felul acesta EVER... Inca nu stiu de ce ma mai trezesc la 7.00 dar am de gand sa stric sirul de 'macar 3 luni'... ASAP :)

Azi a fost oribil. Grotesc. Si inca mai am de invatat cateva lectii despre rabdare. In ciuda 'avertismentelor prietenesti', persoanele cele mai injurate sunt persoanele care se descurca admirabil in situatii-limita si sunt persoanele care, cu toate problemele-reale cu care se confrunta, tot mai au timp sa se opreasca o secunda, sa incurajeze, sa zambeasca si sa ma mai invete cate ceva. Ce face rautatea si lipsa lui Dumnezeu in vietile unora...

Uite de asta am renuntat in urma cu ceva timp sa mai aplec urechea la barfele invidiosilor. Una din maximele preferate spune: nu judeca niciodata un om pana nu ai mers cel putin 100 metri in papucii lui. Concluzia?! Din partea cealalta a barfelor, lucrurile se vad usor diferit. Si oamenii cei mai speciali sunt oamenii cei mai des barfiti... Din nefericire :(

In astea 3 saptamani, am petrecut un timp in care mi-am testat din nou limitele - recunosc ca le-am impins usor la extrema-insuportabila psihic. A fost un timp in care am simtit iubirea si dispretul, multumirea si lehamitea, aprecierea si dezgustul...Pentru sufletele minunate dar si pentru cele atat de sarace imbracate cu cele mai alese bijuterii. Yack! Personal, am ajuns in urma cu ceva timp la o intelegere superioara a lumii inconjuratoare, intelepciune care mi-a dat puterea sa iau decizii foarte bune pentru mine dar care au fost zdrobitor de dureroase pentru ceilalti. Stiu ca adevarul DOARE. Si ca prostii se vor tavali mereu in chinuri cand ii vei obliga sa se uite in oglinda.

Asa ca inainte de orice decizie, multumesc pentru intelepciune si pentru lectia pe care o am de invatat. Stiu ca POT totul. Dar uneori prefer sa-i las pe ceilalti sa aleaga, pentru ca daca aleg eu, aproape mereu sufera cineva.

Si mai stiu ca sunt puternica.
.. Varful muntelui este o tinta dorita de multi. Drumul insa este cel care face ca majoritatea sa renunte. Se vede altfel de sus, oricum ;) Crede-ma.

Pretuieste-ti timpul! Nu-i lasa pe altii sa decida pentru tine sau in locul tau. Nimeni nu trebuie lasat sa-ti conduca viata, pentru ca fiecare ar trebui sa-si vada de viata lui. La randul tau, nu interveni in vietile altora, decat cu un sfat prietenesc spus cu niste vorbe care sa mangaie, nu care sa loveasca! E timpul tau, e timpul meu. Hai sa facem ceva in sensul asta :)

Ultima piesa pe repeat este Iridescent - LP. De pe ' a thousand suns '. N-joy!

Inainte de a da Public la post, m-a sunat SpecialD. Plangea. Tot din cauza unui suflet gol si rece.

Cu Iridescent in urechi de vreo 3 ore, cu lacrimi innodate in barbie... dedic acest post tuturor sufletelor care se simt singure si/sau intristate, celor care asculta o melodie in speranta ca durerea se va risipi, celor care citesc o carte doar ca sa uite o perioada, celor parasiti si mai ales celor care se simt parasiti. Sunt aici, suntem aici, mai multi decat puteti crede. Doar ca si noi ne ascundem.

Gata, maine e o alta ocazie de a o lua de la inceput. Sper totusi sa nu mai doara deloc. O sa-mi sterg lacrimile si o sa incerc sa adorm cu gandurile de pace si liniste indreptate catre voi...

Un hug special, cu dragoste :) Blessingz.

joi, 19 august 2010

Caldura mare, mon cher!


Fierb in sos propriu! Adica in sange!
Presiunea de afara se intersecteaza cu presiunea din launtrul meu, ma topesc si totodata ma evapor!
Devin irascibila la temperaturi extreme, ca majoritatea oamenilor, insa fiecare secunda petrecuta in caldura, nu neaparat in soare, imi prelungeste agonia si ma duce invariabil cu gandul la sinucidere.
M-as arunca in apa, desi nu stiu sa inot.
As bea pana mi-ar iesi pe ochi doar apa cu gheata. Sinuzitele repetate si racelile crancene suferite vara m-au slabit in ultimul hal. Dar sa nu-mi iei niciodata...apa rece!
As sta cu capul in AC/ventilatoare daca durerea de cap n-ar fi atat de cumplita inca din secunda 2.
As conduce cu toate geamurile deschise cu 150 km/h, doar-doar simt ceva aer, if...stii continuarea, durerea ar ingadui asemenea tarasenii.
As face dusuri cu apa rece, momentan facem dus suedez...mai am un pas si ma dedau la bai cu gheata.

Ma sufoc, am luat-o razna, durerile de cap si gatul 'tipa' tot mai tare s-o las mai usor cu apa rece si ventilatia. Se pare ca sunt cam surda lately :D
Cu toata pudoarea, nici vestimentatia foarte sumara nu mai ajuta la nimic. Cee rochite vaporoase si foooarte scurte, cee pantaloni scurti-aproape-boxeri, ce maieutze trendy-flendy albe si subtiri? Stau si ma gandesc daca ar avea vreun efect sa port doar costum de baie pana trece valul de caldura...cred cu tarie ca nu :(

Ma ia cu nervii capului numai cand ma gandesc la anotimpul vara. De la disconfortul fizic pana la traficul absolut infernal care sporeste si mai mult starea generala si asa impinsa la extrem.
Urasc vara si tot ce tine de ea.
Ador insa soarele si bronzul care nu implica statul pe plaje aglomerate de ciumpalaci slinosi si imi plac MAXIM ploile/furtunile de vara, cu tot cu tricouri ude :)

S-ar putea sa evadez pe undeva cand termometrele incep sa sara de 25 grade si sa revin in Bucale atunci cand coboara sub 20 - de preferat la sfarsitul lui Septembrie? As colinda plajele cu temperaturi suportabile din jurul lumii, as face surf - dupa ce as invata sa inot si as vrea sa fiu chelnerita la petrecerile spumoase incinse dupa apus. Asta da viata!

Tu cum faci fata caldurii?

duminică, 15 august 2010

Vineri 13


Asa cum am promis la ultimul Marti, a venit momentul sa invatam/ne amintim de unde vine aceasta panica atunci cand vine vorba de Vineri 13. Mai sunt in repertoriul superstitiilor: cele 3 ceasuri rele de marti, pisici diversificat colorate, sare, scari, obiecte uitate dupa care nu am voie sa ma intorc, nunti/inmormantari aparute in cale etc.

Fatidica Vineri 13 nu este nici pe departe ruda cu Mama-Termita, pardon, Omida - mancatz-ash, nici nu se intersecteaza cu vreo maicuta facatoare de minuni/desfacatoare de blesteme, ci cu o intamplare nefericita petrecuta in Ev: masacrul Cavalerilor Templieri, care a avut loc vineri, 13 octombrie 1307.

Vineri 13 imi aduce o stare de transa si ziua in sine se dovedeste a fi un real succes.
Inca mai am mici probleme cu zilele de joi - nu am superstitii legate de joi, doar probleme pentru ca se afla prea aproape de vikend :D.
Nu am superstitii, nu cred in ele, nu le dau atentie si nu ratez nici o ocazie de a face misto de vreun amic speriat la maxim, in caz ca-l depistez/prind cu superstitia scuipata de 3 ori in san. Hait!

Tu ai superstitii??

marți, 13 iulie 2010

3 ceasuri rele

Marti - 3 ceasuri rele te pandesc din Univers! si 13 pe deasupra!

Fugiti bree, se scufunda Planetaaaa, dupa cum zice bb...
fugiti si imbratisati persoana iubita, parinti, best friend - cine e atat de norocos,
fugiti si aruncati cu privirea spre cer, fugiti si ascultati melodia preferata...

Sau stati si asteptati-va finalu'...de meci, de zi de munca ;)

Ach, ma leshi???

Hai, oricat de superstitios/-oasa esti, las-o balta AZI! Doar azi!

Trage aer in piept, bea o gura de apa/ceai/cafea/cola, intoarce-te pe parte-ailalta - daca esti home, mai apasa un buton pe telecomanda - de preferat Off :)), mai citeste un funny-mail, mai fumeaza o tzighi (lasa-teeee, lasa-teeee!!!), mai fa-te si tu ca lucrezi - macar azi :)), FA CEVA pe langa subiectul MARTI 13.
La vineri 13 ce te mai faci? - cu primul Vineri 13, spun si povestea lui...

Si ca sa continuu saptamana de foc intr-ale onomasticilor - multi mai sunteti bre...
LA MULTI ANI Cipikao, artistul meu preferat ;) Sa-mi traiesti si sa fii iubit!

Azi ascultam Mika - I see you.

Care din superstitii te sperie cel mai tare?
Hugz from bugz si...N-joy Marti 13. I do!