Speechless

RIP Madalina...

Saptamana asta am primit dovezi de apreciere, motive de multumire, picaturi de iubire, demonstratii de inteligenta redusa si...sprijin moral. Sunt multumitoare pentru fiecare persoana/situatie/gest in parte, chiar daca nu spun/arat aproape niciodata.

Azi-noapte m-am plimbat cu o prietena draga cu care vorbesc rar desi stam la o distanta de o strada una de cealalta... hai sa nu mentionez ca nu 'vorbesti' cu cel cu care aparent imparti un pat/o casa de ani buni... te rog sa intelegi nuanta dintre a 'palavragi' si a vorbi...

Ne-am lasat picioarele sa umble in voie, desi amandoua eram obosite - fizic vorbind, pentru ca in timpul zilei am alergat care-ncotro. Dar ce diferenta imensa este intre a merge si a te plimba.
Dupa indelungi rugaminti fierbinti cu cerul de deasupra si amenintari impinse catre 'vin si te rapesc', doar-doar ii mai zic ce-am mai facut, ne-am decis sa ne adunam sufletele de pe coclauri si sa 'catch-up'. Merci scumpa!

Dimineatza a inceput excelent.
La multi ani Fratimiu - sa ne traiesti si sa fii fericit!

Am sorbit tacticos cafeluta in timp ce imi admiram mama invartindu-se si agitandu-se ca totul sa fie ok pentru posibilii invitati ai fratiorului.

'A murit Madalina!' zice fratimiu cu vocea aproape stinsa, in timp ce noi fetele discutam despre prajituri. Mama a luat-o de buna, eu, convinsa fiind ca e un alt misto ieftin - desi prost, i-am taiat-o scurt. A continuat pret de un minut cu 'misto-ul', si a reusit s ma enerveze.
A incercat sa-mi arate ca spune adevarul, trecand peste diverse posturi TV cu infrigurare. WTF?! Si mi-a aratat Realitatea. 'Madalina s-a sinucis'...

Si gata! GATA! Gata ziua mea excelenta, gata idei de surprize pentru sarbatorit, GA-TA!
Am iesit pe usa caci se facuse tarziu, i-am urat mamei sa aiba o zi frumoasa si sa-i traiasca feciorul, si m-am trezit...apelandu-mi ingerasa pazitoare. M-a linistit cum a putut mai bine, imi face oricum intotdeauna bine sa-i aud vocea. Am plans pe muteste in 123, apoi la birou m-am prabusit. Pe scaun. Si sufleteste, s-a facut liniste...doare ingrozitor...Mintea a incercat un 'De Ce?' dar sufletul i-a retezat-o scurt: NU CONTEAZA DE CE! Conteaza ca NU MAI ESTE!

Da, au mai murit si altii, s-au stins singuri sau inconjurati de sentimente diverse, s-au stins in glorie sau mizerie. Altii vin pe banda, poate mai geniali - stiu k nu exista grad de comparatie, dar azi sunt scuzata. Dar cei care sunt Sus, S-AU STINS, majoritatea! Nu au ales sa SE stinga!
Sunt ganduri rumegate la cateva ore dupa aflarea vestii...

Orice vrei sa crezi, ca ai vazut sau doar ti s-a spus, gandeste-te daca merita!
Ma refer in general la orice!
Daca s-a sinucis, nu o judec, ma gandesc la ingerasul care a ramas dupa ea, poate ma gandesc si la sot, convinsa fiind ca se va stradui sa fie un tata excelent. Dar mai presus de toate, ma gandesc la Madalina.
Am crescut cu disc-urile la pick-up puse la nesfarsit. Madalina, Laura Stoica, Elena Carstea, Mihai Constantinescu, Anastasia, Loredana, si mai sunt multi...

Si acum 2 saptamani ascultam 'Tu n-ai avut curaaaaj...'
Cu mama langa mine, fredonand si vorbind de Ea, multumite ca in sfarsit e implinita...
Ce frumos se vede din afara, si ce intuneric poate fi uneori inauntru...Achhh!

Azi mi-a scris sufletul, si ma rog ca Madalina, indiferent cum s-a stins, sa-si fi gasit drumul si linistea, in sfarsit!
Odihneste-te in pace!
Iar tie un 'Hugz from Bugz'...