...nu plange in fata une usi inchise, cauta fereastra care tocmai s-a deschis...

vineri, 29 noiembrie 2013

Genial...de simplu

(postare republicata, scrisa si retrasa in 2010)

''Nu te ingrijora din cauza oamenilor din trecutul tau . Exista un motiv pentru care nu au reusit in viitorul tau.''
(Re)intalniri/catch-up-uri, cunostinte-amici-prieteni, fotografii, inceputuri, fun, toate presarate cu feeling-uri misto, care incalzesc inima si o fac sa fie multumitoare. 'I expect nothing from life and so far, I wasn't dissapointed'

Atunci cand simt, ceva bun sau rau, si nu ma exprim, se pare ca mi se acorda o a doua sansa. Si ceea ce traiesc in ultima vreme, ma face sa actionez imediat ce mi se ofera ocazia. Viata imi ofera binecuvantari peste binecuvantari atunci cand multumesc pentru tot ceea ce primesc. Lucruri bune sau lectii. Mai ales lectii. Facultatea poate oferi surprize chiar si dupa ce cursurile ei s-au terminat. Pentru ca ne raman cursurile vietii la care nu putem ramane corijenti/repetenti, si lectiile se 'predau' la nesfarsit, pana isi invata fiecare 'lectia'.

Per total a fost o zi linistita, in care diversi 'umani' m-au incurajat pentru diverse lucruri pe care le fac. Multumesc. S-a terminat intr-o nota absolut superba pentru noi 2. Amabilitati, incurajari cu privire la abilitati puse in practica - da - blogul, incercari anemice de a conversa pe orice alt subiect mai putin facultatea de unde ne-am carabanit, pardon - luat zborul si unde nu puteam schimba mai mult de doua fraze.

Blogul nu e vreo capodopera moderna, desi pot imbina cuvintele cu o usurinta uluitoare (dupa cum fabuleaza unii). Surpriza nu e ca vorbim, ca ne intalnim intamplator sau ca avem bunavointa sa incurajam - ci faptul ca nu toti vrem sa ne transformam in niste masinarii. Ajungem sa ne fastacim pentru ca vorbim cu usurinta oricat despre orice, ne dam dupa corcodus atunci cand inevitabil mai aruncam cate o vorba in gluma dar simtita pana in maduva despre lucruri deep... Imi plac foarte mult povestile lasate urmasilor cu/despre oamenii nascuti iarna ;) Sunt un soi de povesti intrate la o categorie speciala ce presupune brainstorming, trimisi din cer pe o vreme cainoasa, in anotimpul cadourilor. Un paradox si o dorinta indeplinita pentru cei care primesc 'cadoul'.

Dorintele unor suflete ajung sa devina realitate atunci cand credinta si speranta sunt mai puternice decat toate sentimentele aruncate impotriva. Nu te lasa mintit de ganduri care rasar si care iti soptesc 'nu vei reusi', nu apleca urechea la cuvintele celorlalti, nu te gandi la timpul scurs, canalizeaza-ti energia catre ceea ce vrei intr-adevar. Daca esti sigur ca ceea ce-ti doresti te va face fericit, daca dorintele tale sunt pozitive, pune-ti castile pe urechi, lasa muzica sa inceapa, si indreapta-ti privirea si inima catre cer. Asa va fi. Si cu siguranta se va intampla sa primesti ceea ce ti-ai dorit, sa gasesti persoana potrivita care sa te adore pentru ceea ce esti, sa fii inspirat in alegerea jobului perfect... Iti vei gasi chi-ul, zen-ul, si alte denumiri scoase din DEX.

Si iti va placea la nebunie 'make love , not war'.
Si vei transforma la nesfarsit cele mai banale/imposibile lucruri pentru unii, in cele mai tari experiente/senzatii traite. Te vei simti cel mai norocos suflet din Univers. Da-mi un semn cand ai reusit.

Nu sunt o mind sucker, dar vreau ganduri de-ale tale.
E ora 5 si tocmai ti-am indeplinit o dorinta. La restul e nevoie de amandoi. Carpe Diem!

duminică, 17 noiembrie 2013

Perseidele sau... galsheava pi sher

Aloha!

















Asimov - Pulbere de stele... 
Carte citita pe la 15-16 ani, carte care m-a facut sa-l indragesc pe autor, mai ales ca ecranizarea I - Robot - tot a lui Asimov -  cu Will Smith, este inca datatoare de fiori cand ma gandesc la ce s-ar putea intampla daca intr-adevar prototipurile robotesti la care tot lucreaza chinezii ar prinde 'emotii'...

Cand eram micuta, si aveam si eu un loc unde mergeam la bunici la 'tzara', vedeam mai ales vara, stele cazatoare, dat fiind faptul ca orizontul are o deschidere clar mai mare la tara decat la oras. Si era frumos, magic, momente care ne marcau placut si pe care le aduceam mai mereu in discutie cand ne intalneam, pentru ca ne verificam daca ni s-au indeplinit dorintele. 
Sunt convinsa ca dorintele pe care mi le pun cand cad stelutele, cand suflu in tort sau etc nu sunt altufel decat dorintele puse cand esti pe buda, dar nah...:)

August. 

Eu si micuta Marc am tresarit la auzul vestii 'stelutelor cazatoare'. 
De mentionat ca Perseidele mi-au trecut prin urechi si au ramas in creier pe motiv de 'cantitate'. Adecatelea mai multe stele cazatoare in 3 ore decat cele adunate in mod normal in 20 de ani. Auzisem odata ca in Romania si timpul trece altfel... Deci sa nu ratam ocazia zic...



Eu cu Marc planuiam de o saptamana sa 
iesim pi univa sa vedem fenomenul astronomic, de parca am fi plecat o luna pe...Luna :)

In seara cu pricina ne inarmam cu cate o bere, Fresh-uri de pitzipoance, ne postam pe balconul cartierului rezidential unde shade donshoara, si pune-te pe vizionat cerul. Adevarul este ca de la ea de la etajul 8, se vede cam juma de cer, deci era totul perfect. Pana cand...


Ne dam noi seama dupa juma de ora ca e o idee mult mai buna sa inshfacam o paturica si sa vedem totul de...jos. Da, de la nivelul solului. Deci: chei, teluri, bere, patura, 2 bucati fetitze moama-moama, si da-i bataie...


Inceputul a fost mai greu, dar a meritat. Eu am numarat vreo 20, Marc poate chiar mai multe...


La un moment dat ne-au vizitat 2 bucati doggies - a se citi bulldogi mai si urati cu latraturi de se zguduia terenul de marimea unuia de football...Creepy!

Sa astepti dupa ceva sa se intample, cu sufletul la gura - ceva aparent fara prea mare valoare pentru multi din zilele noastre - si acel CEVA chiar sa se intample, e ca atunci cand o idee, un eveniment sau o persoana ne zguduie efectiv fiinta pana in adanc, si rezoneaza perfect cu ceea ce stim/vrem, dar nu ne-am dat seama pana atunci...e o trezire, e un imbold si o Forta care ne da energie pentru multe luni de atunci incolo :)

Asa ca in noaptea aceea, de la atata galsheava di pi sher, cred ca am mai lasat un bagajel de-al sufletului pe 'banca de rezerve' al acelui teren :) Refreshing!

Recunosc deschis ca de ceva luni bune mi se intampla neshte treburi de parca cineva mi-a ascultat rugile adunate in 10 ani, si si-a amintit si de mine la sfarsitul zilelor si mi le da pe toate odata, ca uneori ma simt coplesita.

Marc, cred ca in noaptea cu stelutele, in afara faptului ca mi-am pus multe dorinte, simt ca mi s-a si raspuns instant la una din cele mai fierbinti - sa fiu binecuvantata cu un suflet ca al tau, caruia sa-i rezonez intocmai :)

Te iubesc micuta mea stelutza...

Cine mai vrea sa numere stelutze cu noi sa dea play --> Counting stars

Love, D.