In the dark

Heythere.
Cu 2 RedBull la activ, 3 ore dormite pe apucate si cu muzica LUI inca in piept si in timpanele dureros de multumite, iti scriu ca a fost AWESOME. N-a fost nici cu 1 milimetru mai jos decat cel pe care il admir for so long: nu Commercialul Tiesto, ci Trancerul.

Agonie si extaz. In ordinea asta. de vreo 3-4 ori la rand. In decurs de o zi. Cateva ore mai precis. Dupa ce m-am hotarat categoric si irevocabil sa raman acasa, un copil m-a intors in ultima secunda, si am decis sa ies. Chiar inainte de a intra la Arene am vrut sa fac cale intoarsa :)

Dar a meritat. Si am uitat de tot pret de cateva ore. Snatt and Vix mi-au adus-o pe Alexandra, dupa ce ieri am ascultat pe repeat piesa Cold Shower, obsesiv, timp de 3 ore. Am inebunit auzind ca EI mixeaza. Apoi, Tiesto. Maxim. E tot ce pot spune. A lasat usor Comercialul deoparte si am ascultat si cateva piese din vremurile lui de 'almost-non-commercial'. Mi-au bubuit plamanii, inima, eram la 4 randuri de el - pe raza boxelor, electrizandu-ma, descatusandu-ma si dansand ... Deea-Style. Nedefinit, pana la epuizare, cand n-am mai putut, am continuat sa tzopai ca sa-mi revin.

Amicii mei au incercat sa tina ritmul / pasul cu mine, fara succes :)

Tiesto ramane The Great. Multumim!

Si am inteles finally ca muzica nu poate decat sa te ridice: sa-ti ridice spiritul pana la cer, sa te faca sa te umpli de infinit, sa cobori si sa ramai tu insuti in lumea asta nebuna, no matter what, and no matter WHO!

Hugz. Deea - Tiesto's forever fan :)

Recunostinta

Grace - cum imi place mie.
Ieri am primit multe voci calde sa-mi sopteasca.
Va stiti, nu va chem 'cu un pas in fata'.

MULTUMESC. Pentru grija, incurajari, cadouri nesperate dar pretioase, vesti bune si emotii constructive.

Spre seara am luat iar 'bataie'. Cersind putin timp din timpul tau. Si am plans ca un copil incuiat in casa. Apoi m-am asezat epuizata la laptop. Si o steluta s-a asezat in palma mea, si a vorbit cu mine pana la 4 dimineata. Multumesc pentru ca ai 'pierdut' timpul cu mine.

Azi m-am trezit obosita dar cu un soi de speranta neasteptata. Inspiratia a venit odata cu amintirea gandurilor care m-au incalzit ieri. Si am scris un poem de dragoste pentru doi din prietenii mei nepretuiti care se vor casatori. Acum sunt multumita. Am primit ceva bun, am facut ceva bun...

Parca e ceva mai bine. E soare, in casa e racoare, iar sambata imi revad Tiesto-ul. Finally.

Hugz from D.

Reactie

Heythere.
Ultima perioada a fost presarata cu intamplari misto sau triste, insa din toate am invatat cate ceva.

Nu prea mai apuc sa vorbesc cu prietenii reali, iar celor imaginari le-am dat vacanta pe termen nelimitat :D

Recunosc ca am fost foarte ocupata dar nici nu mi-am facut timp 1 minut / zi sa sun sa intreb de sanatate. Va rog sa ma iertati, if necessary;) si/sau sa ma intelegeti.

Un Anonim mi-a lasat un comm zilele trecute, referitor la faptul ca am in jur multi care stau cu bratele intinse gata sa ma ajute, si ca de fapt am multa ura in mine. Dreptul la replica mi-l dau singura: cred cu tarie ca m-ai inteles gresit.

Si nu, nu trebuie sa ma cunosti personal ca sa intelegi ca ceea ce scriu este exact ceea ce simt. Azi simt repulsie pentru lucruri aiurea, maine pot lasa totul deoparte si ma pot re-umple de stare de bine.

Ura nu exista in vocabularul meu, iar de simtit asta nici nu poate fi vorba.
Au altii mult timp de aruncat pe fereastra - probabil ca nu e al lor - consumandu-l cu sentimente urate si dureroase. Dezamagirea, singuratatea si umilinta nu cred ca au legatura cu ura. Ci doar cu durerea.

Probabil ca de aceea am renuntat sa mai am asteptari - pentru a evita dezamagirea, de aceea prefer sa ma 'izolez' atunci cand sunt obosita psihic - pentru a-mi da cu 'reveneala' :D astfel incat sa pot fi un real ajutor pentru cei din jur, iar umilinta o accept doar in situatii-limita.

So. Before you judge me, try a little bit to love me.

Hugz from Deea.