...nu plange in fata une usi inchise, cauta fereastra care tocmai s-a deschis...

vineri, 2 martie 2012

Mix. Amestec sau salata

Hello dragilor.

Azi scriu. Ca se aduna si cand sunt prea multe uit.

De alaltaieri simt ca traiesc in Carpati. Urc pana la cota 2000+ doar ca sa am de unde cobori serpuit in necunoscut.

Un pitic, de doar 1 anisor, traieste zilele astea mai mult prin furtunase, calmante, operatii si diagnostice greu de indurat daca esti parinte, si foarte greu de inteles / acceptat daca esti prin preajma. De ce-ul care ma bantuie pe mine este: de ce trebuie sa plateasca cei mici pentru greselile si inconstienta celor mari? Miercuri seara am incercat pe cat posibil sa fiu tare la aflarea vestilor infioratoare care parca se aliniasera toate la start intr-un singur minut. Am stat cu inima cat un purice ieri pana am aflat ca una din interventiile chirurgicale la care a fost supus s-a terminat cu bine...

Marti am ajutat o colega frumoasa de la Carrefour sa-si adjudece o placa de par. Am primit in schimb o ciocolata. Nu voiam nimic, copila mi-e simpatica, si colegele mele m-au solicitat sa fac o fapta buna. Dar, nu refuz niciodata o ciocolata buna. Milka, cu alune de padure. Multumesc :)

Miercuri seara am primit martisor de la stelutza mea - pianul-brosa pe care voiam sa mi-l cumpar singura si, ca sa ramana in familie, am primit o inimioara superba de la mama stelutzului.
Miercuri seara am sms-uit si cu Viper, in amintirea vremurilor trecute, refuzand un loc la Above and Beyond. Pentru ca mi-e dor dar nu vreau sa ma intorc acolo unde am suferit destul.

Ieri dimineata am primit o zambilica roz de la my stelutzu's best friend, intr-un moment neasteptat care a dat putina culoare diminetii usor gri. A, si a niiiins :D Multumesc.
Ieri m-am bucurat si de vizita 'intarziatilor' la martisor - un unchi si doi verisori, m-am distrat cu un alt verisor, fratele din dotare si colega de facultate la vandut martisoare.
Aseara am primit lalelute rosii, superbe, de la stelutz si am ajuns pe taramul pustiu al alor mei, unde am gasit masa incarcata cu haleala si prajiturica. Initial eram eu si stelutzul, apoi l-am primit si pe fratele-surpriza hamesit de foame, rupt de oboseala si infipt in fotoliu in jur de 12... O mai rezista?

Dimineata ne-am trezit cu mama acasa chiar inainte de 8, rupta de oboseala dar cu o raza de speranta ca micutul de care are grija se va recupera. 'Trebuie...' Am lasat-o sa doarma si noi ne-am indreptat care-ncotro, ba la job-uri, ba acasa.

Azi am vorbit cu mosica, putin, dimineata, cu o matusa pe care o admir pentru intelepciune si rabdare, cu ingerasa mea si cu mama, dupa ce s-a trezit. Fiecare punandu-si amprenta pe ziua mea.
Din blogroll-ul meu dispare de azi haoleu.ro pentru ca mesajul vag transmis de 2 surse imi da senzatia ca autoarea nu se mai intoarce. Ca e inger... Daca e asa, RIP vacutzo... Deci daca mai aud zilele astea ca cineva e grav bolnav sau ca nu mai este, cedez psihic.

Apoi am fost dezamagita pentru salariul primit pentru luna aceasta, insa am 'uitat putin' pentru ca un client m-a binedispus cu usurinta cu care mi-a facut ceva vanzare, dar si cu ajutorul unui tanar care mi-a facut cadou un martisor 'din partea complexului nostru'.
Va foarte multumesc.

In seara asta imi vad tatal dupa ceva zile de vorbit doar la telefon, fac 2 randuri de cumparaturi, si ma pregatesc pentru maine dimineata de intalnirea cu ingerasa mea la o salata, si de un week-end in care voi incerca sa fiu de ajutor la vandut martisoare. Caci am nevoie de cash. Si de putina varietate de mediu. Adica alte fetze...

Tu ce faci?

Hugz.

luni, 27 februarie 2012

Impresii (?!)

Stau de-o buna bucata de timp si ma-ntreb: cum e sa traiesti in pielea unui mincinos?!

Adica o fi bine, o fi rau, te simti mai 'la adapost', te simti mai jmeker cu doi de 'JM'?

Adevarul e ca unii oameni sunt atat de prefacuti ca pun pariu ca se prefac inclusiv in camaruta proprie si personala, cand isi scot ciorapii cu miasma de dihor si si-i adulmeca zambind multumiti 'parfum!'...


Pe bune acuma: iti place sa fii apreciat / laudat pentru ceva/ceea ce NU esti/poti?

Imi place sa cred ca suntem miliarde de oameni UNICI. Fiecare are exterior asemanator cu celelate miliarde, dar suntem UNICI, fiecare cu propria secventa de ADN, fiecare cu toanele lui, nivelul de suportabilitate la orice variabil, placeri si preferinte UNICE.

Toti sunt adevarul intruchipat - desi se mint inclusiv pe ei insisi.
Toti sunt buni - desi sunt doar cu ei insisi.
Toti sunt saritori - sar peste situatiile in care ar putea aduce un zambet pe fata cuiva care chiar are nevoie.
Toti se pricep la orice - desi nu se pricep nici macar sa-si tina ordine in camera.
Toti sunt ambitiosi - ambitia de a renunta in secunda 2 cand au dat de obstacol.
Toti vor si cred ca merita ce-i mai bun - dar putini sunt cei care isi doresc in mod real si care merita intr-adevar ceva bun.
Toti se plang ca e greu, ca nu e, ca nu au cum sa...orice - dar nici unul nu multumeste intai pentru ceea ce ARE - caci in asta consta secretul.

Toti au impresii ca - orice.

Nu veni sa imi tii morala despre ce e bun si corect, cand tu esti mai fals decat o masca.
Nu veni sa-mi spui care este adevarul , cand singurul TAU adevar este fals.
Nu veni sa ma intrebi cu ce-ai gresit de te tratez cu dosul, cand tu esti primul care-si greseste, tratandu-te singur josnic.
Nu veni sa-mi spui ca ma iubesti cand singurul pe care-l iubesti este egoistul din tine. Si te iubesti prost, pentru ca pe un egoist il ignori, nu-l iubesti. Masochistule.
Nu veni sa-mi spui ca n-ai, ca n-ai de unde, cand tu-ti tii gunoaiele in casa mai ceva ca pe niste diamante rare. Lucrurile care dor, care nu mai au valoare, le dai, le arunci. Iti faci loc pentru lucruri noi. Tu le colectionezi.
Nu veni sa-mi dai impresia ca esti destept, caci imi arati ce mandru esti ca te-ai putut prosti doar pe tine insuti.
Nu veni sa mi te lauzi cu lucrurile pretioase pe care le ai, cand singurul lucru pretios pe care ar trebui sa-l ai mereu cu tine este un zambet, si tu nu dai doi lei pe el.
Nu astepta sa te bag in seama sau sa-ti raspund la mesaje / apeluri / comm-uri, doar pentru ca ai impresia ca ma cunosti. Pentru ca nu ma cunosti.

Daca m-ai cunoaste, ai sti ca nu-mi plac bagatorii de seama, pupincuristii, prefacutii, interesantii neinteresanti, oamenii cu bani saraci cu duhul, prostii cu diploma, milogii increzuti, saracii mandri si prietenii imaginari. De aia nici n-am. Prieteni imaginari. Ci doar 2-3 reali.
De aia si sterg mesajele prietenilor imaginari, dupa ce scuip a scarba.
De aia am, ca multumesc pentru putinul pe care imi este ingaduit sa-l am, de aia primesc mereu lucruri bune, pentru ca multumesc si pentru lucrurile rele care imi servesc drept lectii de 'asa nu'. De aia pretuiesc orice lectie, pentru ca multumesc pentru raul care ma inalta.
De aia spun adevarul, pentru sunt mintita de 'cei care cauta sa spuna adevarul'.
De aia ma imbrac in haine care valoreaza pentru mine ceva, pentru ca sunt inconjurata de bogati pe care-i poarta hainele, ei fara haine valorand nimic.
De aia zambesc mereu - pentru ca zambetul imi este un bumerang credincios.
De aia dau mesaje de incurajare, pentru ca sunt incurajata foarte rar si aproape insesizabil.
De aia nu-i judec pe ceilalti, pentru ca aparentele ascund adevarul. Fie ca este bine, fie ca este rau.
Si de aia iubesc, pentru ca nu vreau sa-mi pierd timpul pretios urand.
Nu am chef sa ma cert cu persoane reduse dpdv (insert anything here), si nici nu daruiesc timpu-mi pretios persoanelor care nu-si pretuiesc nici / decat propria persoana.

Mi-e lehamite de tine, scuteste-ma cu linguseala ta de doi lei.
Daca doar te simti ofensat si nu-ti revizuiesti comportamentul in general, atunci n-ai inteles nimic, esti cu adevarat prost, si ai dreptul sa dispari. Ignore vei continua sa ai din partea multora.

Bine pa.

miercuri, 22 februarie 2012

Cerere

...de demisie
...de transfer
...de perchezitie

...in casatorie. Make it double.
1) La prima aveam 19 ani, si am zis DA desi stiam ca lumea toata era impotriva. Evident it went to nothing, BUT IT FELT GOOD :d

2) Azi am vorbit putin la telefon cu un prieten din copilarie cu care la un moment dat am fost, dar distanta m-a facut sa zic pa!, desi cred ca este primul baiat pe care l-am iubit in adevaratul sens al cuvantului. Inca mai are un loc foarte special in inima mea, dar stiu ca toate sunt cu un scop, si daca am stiut ca o sa ne disecam ficatii pentru ca nu-mi place distanta intr-o relatie, am ales pentru amandoi. In fine, divaghez. Ma suna, vorbim vreo 20 minute despre inteligentele noastre remarcabile, epuizam subiectele gen job, familie si iubire, incheiem conversatia si gata. Insa nu chiar: peste vreo 2 ore primesc un mesaj: 'Vrei sa fi sotia mea?'

Raman putin amuzata, trec peste greseala gramaticala, raspund cu un NU urmat de o explicatie onesta la refuz...

Poate a 3a oara chiar raspund in cunostinta de cauza (da, adica zic DA), poate chiar e vesnicul DA, si poate scap si eu de diverse framantari legate de 'cestiune' (Caragiale style).

Pentru ca in prima instanta, numai 1 % din casniciile acelea (legal, la biserica) sunt intr-adevar 'La bine si la greu'... Restul de 99 %, cu scuzele de rigoare celor care se simt vizati, SUCK.

Pentru ca spunem DA prea repede, trecand peste unele diferente URIASE pe care nu le vedem din motive de 'iubire' sau credem (prost) ca 'se va schimba' ... Nu zau, de ciorapi poate... pe care ii va arunca sub pat cu nonsalanta cu care iti va intoarce spatele cand ii spui ca mancarea nu se gateste singura si copilul nu adoarme daca doar ii inchizi lumina, ca el sa poata iesi la meci cu baietii...

Pentru ca barbatii (in cantitati considerabil mai mari) insala din pura placere, insistand apoi pe 'tarfa nenorocita care mi-ai distrus viata' doar pentru ca si ea te insala ca payback sau te paraseste pentru ca are demnitate suficienta cat sa inteleaga ca iubirea nu este egala cu prostia.

Pentru ca oamenii pun pret pe ceea ce spune restul lumii, in loc sa isi tina inauntrul relatiei diferentele sau placerile.

Pentru ca punem pret pe o hartie infecta inaintea semnarii careia ne-am uitat dupa cai verzi pe peretii camerei in care un idiot cu steagul lipit aiurea de sacou citeste ca un papagal 'la bine si la greu'... Ca doar 'vai mama, cum sa ma despart de el dupa X ani, ce-o sa zica lumea?', te va salva de ignoranta, rautate sau poate chiar mai rau din partea celuilalt. Si ca parerea lumii te va salva de eticheta buboasa de 'divortata'... Sa stea LUMEA cu el, mama, eu nu mai vreau / pot etc.

Sau, echidistant, imediat dupa casatorie, voalul iubirii dispare ca prin minune si constati ca sotioara ta zanateca nu stie sa gateasca, sa te ingrijeasca, si mai e si usuratica. Cazuri mai rare decat la barbati, dar exista si acolo cu duiumul.

Deci NU, nu ma marit doar ca sa nu ajung la 30 de ani cu eticheta de 'nemaritata', de parca as fi o conserva cu eticheta care dezvaluie ca sunt expirata, nu ma marit pentru hartia aia care 'atesta' ca cineva e legat de mine - desi eu sunt cu buletinul dungat, si incerc pe cat posibil (caci suntem 2 si s-ar putea ca el sa fie mai indoctrinat ca mine) sa nu ma marit in fata Domnului, a lui Allah, Buddha sau Iehova. Am zis!

Mai tre sa zic ca am niste idei absolut geniale de rochii de mireasa care sa cuprinda pe cat posibil blue-jeans si voal in aceeasi cusatura? Sau ca nu-mi voi exaspera Alesul cu 'pantofii astia nu se potrivesc la butoni'. Daca ma supar, il fac sa si poarte tricou roz bon-bon, doar asa, ca sa se asorteze la corsetul meu prespalat ;)

La nunta mea incerc sa nu fie nevoie sa existe 'dar', vreau sa fie o nunta pentru care oamenii sa nu cheltuie ca bezmeticii bani doar pentru a arata ca niste maimutoaie prespalate si cu ceva infipt in dos ca sa dea bine in poze, n-o sa vreau sa invit rude de-ale prietenilor verilor de-al doispelea doar pentru ca 'asa se face', vreau sa fie soare si oamenii sa simta ca intr-adevar la o nunta vii sa TE BUCURI pentru cei 2, SA TE SIMTI BINE, nu OBLIGAT sa vii ca sa-mi prezinti noua ta proteza si eventual sa-mi si ranjesti fasolea desi nu-mi stii nici macar numele complet.

Familie (fara rude de gradul 13 din arborele genealogic alu' colega de birou) si prieteni reali (nu imaginari care ar putea sa-mi aduca profit daca vin si ma obosesc cu prezenta alea 2 ore).

Simplu, discret, voie buna in (prima) cea mai frumoasa zi din viata unui cuplu.

Si clar, va fi cu cel care ma va respecta, incuraja si sustine, cel pe care-l voi aprecia cand imi va spune sincer ca arat ca o bufnita cu masca de hidratare, dar care ma va saruta totusi de 'nani bun'.
Pentru ca asta e iubirea. Sa-l respecti pe celalalt si sa-l incurajezi neconditionat (in limite, logic). Sa fii onest, sa iti spui nemultumirile cu ton dulce, sa accepti cu un sarut ca exista seri cu baietii sau zile de shopping cu fetele. Faze ca 'iubitule, nu-mi plac boxerii tai cu picatzele', nu cred ca pot degenera in certuri de despartire, dar am mai vazut nebuni.

Altfel spus, casatoria nu este pentru cei care INCEARCA SA TRAIASCA O VIATA IMPREUNA, ci pentru cei care NU POT TRAI UNUL FARA CELALALT.

Poti saruta mireasa ;)

marți, 21 februarie 2012

HB to us

...sau 6 luni de implinire...

Au fost zile cand am ras toata ziua, au fost zile cand am fost trista, dar toate zilele au fost CU TINE.

Multumesc pentru toate,
ca ma faci sa ma simt in siguranta,
ca ma faci sa rad in hohote
si-mi incalzesti sufletul doar cu un singur zambet,
ca esti langa mine cand sunt trista,
si ca uneori ma faci sa experimentez rabdarea (desi imi vine sa te leg si sa te fragezesc)... ;)


To myluv:
The Attic - In your eyes

luni, 20 februarie 2012

Dor de...

Sunt la job. Ascultam - impropriu spus - pe fundal se auzea la Kiss - presupun ca Blaxy Girls - Miss you...

Nu-mi place piesa - e prea plansa, si nu eram atenta la ea.
Recitind postul Etc, in cautare de greseli strecurate, mi-am dat seama ca MI-E DOR. FOARTE DOR. De multi si multe.

Vorbind din an in Paste cu prietenii mei - imi dau seama ca atunci cand ne mai ingaduie timpul sa ne auzim la telefon - inauntrul meu se umple un gol. Acolo, in cele 5 minute cat ne rasfatam urechile unul altuia/alteia cu glasul nostru.

Mi-e dor de ei, de prietenii mei.

Mi-e dor de niste fiinte cu creierul usor intrat la apa - caci alta concluzie nu pot trage din comportamentul lor prostesc si nefiresc. Ca sunt idioti, treaba lor - mie in schimb mi-e dor de ei.

Calatoresc in timp, si scriu ca mi-e dor de facultate.
Mi-e dor de liceu si de toate traite acolo.
Mi-e dor de generala si de timpul si prostiile de atunci.
Mi-e dor de Slatina. De primii mei colegi de gradi, scoala, de prietenii mei, de prietenii alor mei...

Mi-e dor de visele mele, de timpul care a trecut si a lasat urme frumoase sau lectii peste mine.

Mi-e dor de stelutul meu in fiecare clipa cand nu sunt langa el, mi-e dor chiar din prima secunda cand constientizez ca mai e putin si trebuie sa ne despartim caci avem servici, familie si alte treburi de facut...

Mi-e dor de oameni care s-au dovedit a fi falsi, egoisti si vanitosi. Mi-e dor de ei... Si doare.

Oare am luat-o definitiv pe alei?

Am scris postul pentru ca o piesa De dor - in mod inconstient, m-a facut sa constientizez ca mi-e dor. Si in timp ce contientizam ca Mi-e dor, la radio se difuza o piesa de dor...

Am mai scris cumva ca mi-e dor sa scriu?

Hi-Q - Dor de...

Etc

Incep fara salut... Doar incep.

Luni am fost la un prieten drag la job, de pe la 3 pana pe la 6 si ceva. Am ras, ne-am amuzat unul de altul, unul cu altul, am vorbit diverse de suflet si nimicuri hazlii. Multumesc Bee.

Marti am primit un ursuletz dragut de la o colega de la Carrefour. Pentru ca au ramas destule ne-date de Valentine's. Pe la pranz imi cumparasem niste biscuiti nemaipomeniti de buni de la Milka, cu care am vrut s-o servesc. M-a refuzat pentru ca nu au voie sa haleasca in incinta (musai in bucatarie) din cauza camerelor de luat vederi. Si mi-a mai dat si pe deasupra un pumn de bobo. Multumesc. Pe ursulet il cheama Fratele-lu'-Tedilutzu, pentru ca iubitul meu nu s-a gandit la nici un nume, motivand ca a vrut sa ne gandim impreuna. A, da, si Fratele-lu'-Tedilutzu nu mai are tata. L-am decazut din drepturile parintesti pe iubitul meu, pe motiv de Lene :))

Sambata am vorbit la telefon cu majoritatea persoanelor care-si au chipul lipit in sufletul meu, ca pozele de la guma Turbo pe frigiderul vechi al alor mei.

Profa mea de engleza din facultate, Felixu de care mi-e asa dor, ingerasa mea...

Azi dimi, dand mesajele mele de 'welcome in a new week - hope it's for the best', un unchi de-al meu ma intreaba 'Cine sunteti?' I-am raspuns ca il deranjeaza nepoata, si ca il si pup cu ocazia asta. M-a pupat si el prin mesaj, doar pentru ca nu m-am dovedit a fi vreo straineza care-i trimite imbratisari la orele 9.00 dimineata. Multu pentru zambet. Matusa a sunat si mi-a multumit pentru mesajele pe care le primeste mereu. Sot si sotie, mi-au facut ziua mai frumoasa, separat, dar impreuna. Multumesc.

Jade s-a scuzat gratios pentru tacere, dar i- / mi-am amintit ca 'totul are un scop / motiv'. Nu-i bai, bem cu prima ocazie, cand ne mai adunam pe la casele noastre. Hugz u too.

Dar primul mesaj de incurajare intr-o noua saptamana a venit pe neasteptate de la ingerasa.
Cat de rar ne vedem, dar cat de aproape ne suntem. Si se pare ca este reteta tuturor prietenilor mei reali.

Imi pare rau ca nu mi-am facut timp mereu sa ne vedem, dar sunt cateva suflete pe care le port mereu cu mine. Multumesc pentru existenta voastra care imi face propria existenta mai usoara.

Fiti binecuvantati. O saptamana extraordinara, din care sa furam cat de multe zambete putem, si sa profitam la maxim de timpul care lucreaza mereu in favoarea celor ce-si amintesc sa traiasca.

Love, D.

P.S. Diseara sarbatoresc. In familie :)
Adica beau in cinstea unei reusite. Sper sa beau cat mai mult ca sa adorm cat mai repede ;)

sâmbătă, 11 februarie 2012

Prietena

Azi scriu sub efectul convorbirii de aseara cu ingerasa mea.

E dintr-o bucata. Adica daca are ceva de spus, iti va spune scurt si direct, fara sa te menajeze.
O apreciez pentru asta, firea mea diplomata nepermitandu-mi onestitatea 100%.

Vorbeam printre altele, de ceea ce inseamna de fapt termenul de 'friend / best friend'.
Am (avem, de fapt) antecedente in ceea ce priveste esuarea unei relatii de prietenie cu cei din jur.
Pe motiv ca best friend cu persoane de sex opus nu prea merge (la mine cel putin nu a mers niciodata), dar de ce trebuie sa trantesc usa in fata prietenului care nu mai vrea sa-mi fie prieten...
Nu se poate lasa totusi o portita deschisa, poate vreodata vreunul din noi 2 va avea totusi nevoie de celalalt?... Intrebare retorica, in al carui raspuns se gasesc toti cei care au doar 1 neuron: 'NU mai vreau sa vorbesc cu tine niciodata pentru ca NU mai VREAU eu'. Si cu mine cum ramane? Cum ramane cu ce VREAU si eu?

Trecand peste acest pas, ramane termenul de friend / best friend cu persoanele de acelasi sex.
Pentru ca am fost invatati de mici sa respectam 'eticheta'. D-aia avem MEN si LADIES...

Dar si acolo avem probleme pentru ca incepe lumea sa te manance de posterior din orice prostie: ca ai rimelul mai albastru, ca ai poseta roz bonbon mai bonbon decat brosa ei, ca ai nasul mai mic decat al ei - ca la al ei nu se poate ajunge nici cu prajina de fitze... printre baieti sunt si mai interesante / amuzante, dar n-am stat sa aflu motivele de mancarimi la baieti...

Ma intreb dupa ce criterii isi aleg / denumesc unii oameni prietenii...

Cand sunt in preajma prietenilor mei, nu am de ce sa ma prefac. Sau sa ma constrang in vreun fel. Pot fi eu. Cu bune si rele. Dar mai mult decat atat, am voie sa fiu suparata, obosita, fericita, si chiar sa ma manifest. Fata de job, scoala, apropiati sau diverse cercuri, unde ne autoobligam sa pastram niste aparente.

Si asta apreciem cel mai mult la relatia noastra. Ca e bazata pe sinceritate, acceptare, empatie.
Ne judecam doar constructiv si pe un ton cald. Ne sustinem chiar si atunci cand avem rezerve. Pentru ca uneori oamenii se pot insela in anumite privinte, dar asta nu ne impiedica sa acceptam si dorinta celuilalt. E vorba de siguranta, sustinere, dialog sincer si caldura. Asta inseamna pentru mine prietenia. Iubirea care rezulta dintr-o astfel de relatie sincera, te tine ca un colac de salvare chiar si in cele mai grele furtuni ale vietii. Poate nu are mereu sfaturi, dar macar te strange in brate si iti ofera un umar unde sa te descarci. Rade cu tine, sau de tine, iti spune prin ce incercari trece dar stie sa si asculte. Si mananca inclusiv o briosa atunci cand tu te-ai hotarat a 20a oara sa renunti la regim.

Pentru toti prietenii mei, cei care ati hotarat ca va stau in gat, sau cei care inca ma suportati, MULTUMESC!

Multumesc pentru lectiile 'predate' si rabdare.

'Ca sa ai un prieten, trebuie intai sa fii tu unul.'
Un prieten iti aduce o stea atunci cand cerul tau pare a fi lovit de noaptea polara.

HUGZ!