...de George Bacovia.
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
_______________________________________
Timpul asta care trece cu viteza luminii,
e gri, e un amalgam de rau si urat si dureros si greu,
cu 2-3 raze de lumina si 3-4 stropi de liniste.
Atat. Cu DOAR 2-3. Ca dup-aia e prea mult.
Asa ca fac ce stiu mai bine, respir putin si rar,
sa nu m-auda cineva si sa ma considere dusman...
Stelutzul din dotare, ingerasa si parintii ce ma mai deconecteaza...
Cele 2 suflete aflate la poli opusi ca si varsta, care mi-au creat palpitatii in ultima vreme, s-au hotarat sa se potoleasca si sa traiasca. Long live their souls.
Pentru ca vreau si eu un pic sa-mi trag sufletul
si sa ma linistesc. Multumesc pentru respiro.
De plouat ploua, de frig e cancer, de rele sunt fara numar si fara rost.
EU NU mai vreau si NU mai pot.
Tu cum esti, suflete, zilele astea?!
