MEEERY CHRISTMAS! HO!HO!HO!N-am burtica de Mos, n-am burtica in general - ca e lipita de spate :D, dar tot ma mangai pe buric a satisfactie ca IN SFARSIT vine Craciunul!
Nu, nu ma refer la Craciun ca la una din cele doua sarbatori in care inainte, tu si toata casa ta va transformati intr-o armata de disperati setati sa FACETI CURATENIE (dar uitati de ‘curatenia incepe din suflet’), tii post a prost o luna (da, adica te infometezi fix cand te surmenezi cel mai mult) – pentru ca SA TII POST nu se refera doar la A NU MANCA ‘DE DULCE’, ci mai presupune sa te si purifici SPIRITUAL (adica sa te rogi mai mult decat 1 data/an - si atunci doar daca spui ce mai stii din TATAL NOSTRU), nici la isteria shopping-urilor de dinainte, nici la cliseele-cu-efect-de-vomitive SA FII MAI BUN/MILOS/IERTATOR, nu ma refer nici la Masa de Craciun cand te imbuibi cu tot ce nu ai AVUT VOIE (?!) sa mananci cu o luna inainte – si sa ajungi la spital cu o TOXIINFECTIE ALIMENTARA pe motiv ca ‘i-a fost pofta maica, ca n-a mancat de o luna?!’…
Ma refer la Craciun cand postul-‘MUST’ e doar o optiune - si atunci daca simti tu nevoia de o pauza de la JunkFood-ul usual :D, ma refer la Craciun ca la sarbatoarea in care, atunci cand te apropii de ea, te gandesti la evenimentele din trecut care au determinat populatia crestina s-o celebreze in fiecare an – pentru ca Nasterea Domnului (sau diferitele denumiri) este un moment care a schimbat lumea prin exemplul sacrificiul facut din dragoste pentru oameni…
Ma refer la curatenia care te ajuta sa mai arunci din tampeniile adunate peste an, la curatenia care te determina sa interactionezi constructiv cu cei din jur, sa devii util si sa experimentezi rabdarea, poate sa descoperi ca ai veleitati de mic-organizator-de-soldatei :D, la curatenia incheiata apoteotic cu impodobirea bradutului sau a casutei – si culegerea laurilor bine-meritati pentru cat de folositor ai fost – in final, si tu, o data in viata ta. It feels good, trust me!
Si da, revenind la ‘stapana blogului’…sunt ingropata in treburi. Treburi care imi fac placere sa le indeplinesc , altufelu’ nu m-as fi angajat sa le fac…
Numai ca…toata perioada asta – de la ultimul blog-post, eu si o parte dintre ai mei ne-am ‘invartit’ in jurul unei situatii extrem de dureroase, nu pentru ca s-a desfasurat acum, ci din cauza implicatiei afective. Bolnavior dar rezistent pana acum, a cedat. Fizic. Si m-am rugat cu toata convingerea ca isi va reveni, si am sperat – si tind sa cred ca am fost singura, si m-am ‘agitat’ pentru a fi de ajutor in felul in care puteam fi de ajutor. Dar, a plecat… Si pe langa durerea crancena pe care am incuiat-o in mine – si pe care abia in ultima clipa am lasat-o sa iasa camuflata de niste lacrimi inghitite, simt un gol si ma tot intreb: ‘Da’ de ce?!’ Sunt puternica, si mi s-a cerut sa raman asa… Am fost un sprijin si inca o data am inteles ca la asta ma pricep cel mai bine. Dar am fost SINGURA. Am cerut ajutor prin rugaciune, am vorbit cu sufletzele care m-au incurajat cum au putut mai bine – MULTUMESC!, n-am fost aruncata in ‘bataia pustii’, dar asa, din umbra, DOARE la fel de rau. RIP Emil!
Azi mi-am ridicat hoitul daramat din fotoliu si m-am hotarat sa ma apuc de treaba. Literally. Ai mei sunt la inmormantare, fratimiu cauta brad si dup-aia ma ‘abandoneaza’ in treburi, dand si el o mana de ajutor acolo unde este primit :D
E a doua zi in 2 saptamani in care am dormit mai mult de 4 ore/noapte – am dormit 5 :P, asa ca sunt oarecum OnTheFloor (pentru Phoenix), fac treaba si incerc sa depasesc momentul. Se anunta o zi busy si am de gand sa termin tot ce e ‘pe lista de zi’, in speranta ca le voi da o lectie politicienilor nostri...
Dar inainte de a purcede, vreau sa-ti povestesc ce am facut putin mai devreme - motivul pentru care mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa scriu azi... Stergand geamurile dormitorului - dupa ce l-am dat jos pe PaulHunter (din cauza evenimentului tragic), am auzit famfara. Obisnuitul 'dans al Caprei' pe niste acorduri isterice si booring de trombon. Fratimiu mai avea putin si cadea de la 3, in dorinta de a vedea de unde vine show-ul. Ideea de a se imbraca in fantoma (costumul lui de Halloween) a venit in secunda 2, si 'inarmati' cu aparatul foto - eu si el doar cu short-ul din dotare peste care am aruncat cearceaful, am 'bantuit' pe scari si ne-am aventurat la -5 grade sa 'dam lectii Caprei obosite'. Am speriat vreo 2 babe (recunosc ca mi-a fost frica sa nu le avem pe constiinta), am terifiat vreo 2 copii plangaciosi - ajutati de mamici 'daca-nu-esti-cuminte-mergi-cu-BauBau'-asta', si am aterizat in mijlocul 'actiunii'. Rezultatul? CRI-MI-NAL!
Mi-am incarcat bateriile si am uitat, pret de un sfert de ceas, de tot si de toate. Fresh power to continue...doin'things, you know :)
Spor la treburi, la servici, la sperat si la iubit!
Revin maine cu noutati…
Until then, primeste un HUG URIAS, cu DRAGOSTE si CALDURA.
Love, Deea
hey puiule!cu toate ca sufletelul tau era sfisiat dupa acest eveniment tragic tu&bro ati mai avut resursele sa faceti o glumita cu caprita de afara si sa iesi pret de citeva minute din viata reala si sa fii altfel.va multumesc amindurora pentru ca m-ati facut sa rid ieri urmarind acel clip.si a miliarda oara iti multumesc din suflet deeuyta pentru tot!va pupacesc pe amin2 afurisitilor si va rog sa nu va skimbati niciodata.hugz de aici de departe 4 all & RIP Emil
RăspundețiȘtergere