...nu plange in fata une usi inchise, cauta fereastra care tocmai s-a deschis...

miercuri, 29 decembrie 2010

Joyeux Noel!

Deci Da: s-a terminat balamucul. Cu putin ajutor am revenit spectaculos dintre daramaturile sufletului meu, am dat lovitura de ... dragoste si am iesit de data asta in ropote de aplauze. Tot efortul depus in perioada asta a meritat.

Multumesc celor care au preferat sa ma stranga in brate si sa aiba incredere in mine. Cookie, Mihai&Co, Felix.

Ajunul l-am petrecut jumatate la 'lucru' si jumatate la Cookie acasa. Acela a fost momentul in care de-click-ul a inceput. M-am simtit protejata, acceptata si oarecum sustinuta. M-a lasat sa lucrez la grafica fara sa comenteze, mi-a facut sa mananc si mi-a pregatit o tarta cu gem de gutui absolut delicioasa. M-a facut sa rad, am palavragit despre prostiutze, cateva ore m-a deconectat de la jegul din jur. Cred ca a fost cel mai linistit si frumos Ajun ever. Ca sambata sa am parte de cel mai dureros Craciun.

Duminica lucrurile au inceput sa se aseze. Am fost la Lumina, m-am incarcat spiritual cu dragoste frateasca si caldura, am asistat la un program frumos de Craciun oferit de tinerii luminatori si m-am jucat cu cativa ingerasi care zburdau in hol. Dupa-amiaza am petrecut-o in mijlocul familiei mele, inconjurata de bunici, unchi si matusi, verisori si verisoare. A, era sa uit, printre munti de mancare si prajituri :) Cadoul la care am lucrat AllByMyself si care mi-a demonstrat inca o data ca nu e bine sa te increzi MAI ALES in cei apropiati, a fost primit neasteptat de bine si a fost intr-adevar o surpriza. E bine cand totul se termina cu bine. Duminica seara am incheiat sirul intalnirilor-mult-dorite cu o vizita la Felix, care m-a umplut cu sentimente frumoase si calde, am povestit despre Craciun si implinirea pe care o simtim cand il petrecem alaturi de cei dragi si familie, ne-am bucurat pentru ultima data pe anul acesta de legatura nepretuita creata de doua suflete deosebite…

Apoi am stat cu Mihai&Co in frig, la miezul noptii, razand de nimicuri, band Nestea si mancand ciocolata cu alune, momente dupa care tanjesc de multe ori, caci sunt atat de simple dar atat de frumoase pentru noi…

Si am ajuns home pe la 01.00, in conditiile in care peste cateva ore trebuia sa plec @ Paris, cu bagaj inexistent si somn cat pentru cele 3 saptamani incheiate nedormite ca omu’. Si m-am pus in pat, biruita de oboseala si de incarcatura emotionala negativa si pozitiva care m-a coplesit, si am dormit pana la 06:00 ca un prunc. Si mi-am facut bagajul in juma de ora, si m-am enervat infiorator pentru ca Vodafone Romania continua sa-si bata joc de clientii sai… Altadata imi lua 2 secunde si 3 tastari ca sa-mi activez Roaming-ul, luni mi-a luat 3 ore si nimic nu s-a incheiat favorabil mie (logic, sunt client deci tre’ sa mi-o iau in freza :D)

Zborul a fost super ok, cat sa uit de experientele anterioare marcante negativ, fara incidente si super amuzant. ‘The crew’ ne-a multumit pe toti 3, fiecare salivand literally dupa cate o duduie/nene…

La aeroport am fost intampinati cu mesajul ‘Penelope Cruz’….

Restul in post-ul urmator, cat sa va mentin interesul activ (hihi)

Au revoir!

Un comentariu:

  1. pupicei albastri pe sufletel Andreuyta de aici de departe si have alot of fun acolo!sa te intorci cu bine ingerasule! te asteptam cu bratele deskise si cu pupiceii gata pregatiti 4 ya!

    RăspundețiȘtergere