...nu plange in fata une usi inchise, cauta fereastra care tocmai s-a deschis...

marți, 5 iulie 2011

Copilul din mine...

Saru'manaaaa...

Cati dintre noi nu am invatat (aproape) fortat sa spunem 'Saru'mana!'
'Zi Saru'mana Andrutza!' tunau ai mei ori de cate ori intram intr-o casa straina sau ne intalneam cu tot soiul de cunostinte de-ale lor, inclusiv babe surde (caci or fi fost si normale, dar eu NU eram obligata sa le salut pe acelea) sau mosneguti care mai-mai ca ma mancau daca nu binevoiam sa le dau binete.

Acestea fiind spuse, copilul din mine ramane copil cand vine vorba de ciucalata, alti copii jucausi sau reactii dintre cele mai neasteptate la confruntarea cu cei 'mari'.

Azi-dimineata: ora 10.00. Pe o caldura devenita insuportabila, astept 10 minute ratb-ul. Ma indrept catre un chioshc si imi cumpar o inghetata dupa ce constat ca (inca) sunt inconjurata de prosti: 'Uita-te infrigider si alege-ti de-acolo.' Cum puteam sa-mi aleg o inghetata cand toate stateau cu etichetele la mine??? Depasesc momentul si o determin pe vanzatoarea iritata sa indrepte cateva inghetate cu 'fata' in sus, in ajutorul viitorilor cumparatori. Cu placere, draga mea proasta!
Am pierdut un autobuz consolandu-ma: poate nu trebuia sa-l prind! Urmatorul a venit plin cu oameni certati cu apa+sapun (=inevitabil love) si inghetata m-a ajutat sa rezist 4 statii in duhori.

Dupa-amiaza ies sa verific un cont si ma arunc dupa a 2a inghetata. Aceeasi firma Nestle! Yummy!

Orele 20.00 - eu inca la birou. Un bun prieten ma suna si ma intreaba daca doresc o inghetzata. Ghiftuita deja dar neputand refuza un Snickers, zic: Biineeee, fiiieeee! :)) Asa ca dintii mei ma iubesc maxim pentru 3 inghetzate halite in an instant:)

Apoi il conduc pe domnishor la metro, si cand ma intorc la birou, merg incet, in plimbarica, si ma tot uitam in sus. Vad cateva avioane si-mi amintesc de
'Avion, cu motor / Ia-ma si pe mine-n zbor /
Nu te iau, ca esti mic / Si te cheama polonic !'.
Si dau de un corcodus cu 'corcodele' coapte, rosii, frumoase. Cat sunt eu de inalta, tot m-as fi cocotzat sa halesc una-doua de pofta... Si-mi amintesc iar ca genunchii mei erau vesnic julitzi. Inclusiv iarna, dar nu ma intrebati cum reuseam...

Copilul din mine inca da din picioruse cand uit de el, si imi aminteste: Sunt si eu aici!!!

Tu mai esti copil, din cand in cand?

luni, 4 iulie 2011

B'ESTFEST

Sallutix.

Deci Mika. El e CEL pentru care am fost this year la BestFest. Mi-am rugat un bun prieten - n.r. a se citi: m-am milogit in genunchi - sa traga niste 'sforicele' sa merg si eu la Mika. Nu aveam de gand sa dau einshpe milioane pentru UN ARTIST. Nu de alta dar am banuti de-i intorc cu lopata :D si sunt foaaaarte zgarcita ;))

So, vineri dupa-amiaza m-am enervat 2 ore asteptand acreditarea pentru eveniment. Niste romanashi idiotzei care au stat foarte prost la capitolul organizare. Sa NU se mai repete: LUATI DE NOTATI!

Asa, booon! Deci: Vineri noaptea am fost la Roger Sanchez.
Bun! Am dansat cat m-au lasat sufletul si piciorusele, nu insa inainte de a trage literally de amicul meu care nu se dadea miscat. Dar a fost misto.

Sambata am ascultat Suie Paparude si...evident: MIKA!
Dragul meu Mika. Un om mare cu suflet de copil. Un one-man-show. Electrizant, amuzant, antrenant, cu acelasi zambet dragalas si gata sa ii faca pe spectatori sa cante cu el, desi unii nu stiu versuri si altii nu pot dansa. Am vazut pe ecran inclusiv un nene si o duduitza trecuti bine de prima tinerete, care s-au bucurat sa participe la concert. Multumesc, Mika!

Duminica am lalait la ROA si House of Pain si am plecat inainte de Pendullum.

Frigutz cat sa ma aleg cu o amigdalita, dar per total, m-am simtit bine.
Multime de adunaturi de felurite diverse persoane si personaje, intalniri neasteptate cu prieteni, observat si minunat imbracamintzi & atitudini, admirat de bikeri & mini-parc de distractii, multumit pentru avioanele reale sau de jucarie & elicopterul care au aparut pe cer, halit popcorn si seminte (ca o tziganca :P), baut de wanna-be-Schweppes si Jager, si carcotit pentru drumul infect de la / pana la scena.

Dar a meritat.

Multumesc Leule :)
Si cu placere ;)

Azi: rupta de oboseala si somn, cu ochii in buzunar, cu picioarele amortite, cu chef de munca sub limita admisa etc.

Hugz, D.

Wedding...


Heythere!

Back in the 'writing stuff'...

Joia trecuta, dupa o noapte agitata in care abia reusisem sa dorm cateva ore adunate, una din ingerasele mele ;) - pentru ca orice om are ingerasi, recunoscuti 'oficial' sau nu - imi da un sms in care imi spune ca ii este dor de mine si ca abia asteapta sa ne vedem sambata. Evident ca m-am trezit instant si am sunat-o si am intrebat-o con quelle ocasion. E NUNTA Andres! Raman perplexa, desi tocmai vorbisem cu cateva prietene pe mess, in legatura directa cu subiectul. Data s-a modificat fara ca EU sa fi fost in vreun fel constienta sau anuntata. Evidement ca TOATE planurile mele de week-end s-au dus pe apa…nuntii.

Vineri cununia. Sambata Biserica si Masa. Am ajutat cat am putut. Sambata am filmat... pe tocuri. Cu o rochita improvizata in ultimele 10 minute, pe TOCURI, cu un animalutz de camera de filmat profesionista. Nedormita suficient si terminata psihic. Dar am gasit resurse inauntru, am adunat toate firimiturile care-ncotro, le-am strans cu o funditza…albastra :D si am rezistat eroic. Repet (obsesiv): PE TOCURI :D

Sunt frumosi, fiecare cu o poveste presarata cu momente triste, care s-au ‘gasit’ prin fratele miresei – alt diamant sufletesc, s-au indragostit si au hotarat ca nu vor merge mai departe decat impreuna. Sunt prietenii mei separat dar impreuna.

Cea mai frumoasa nunta la care am asistat pana acum. Extraordinara prin simplitate si mult bun gust. Iar ei doi: superbi. Obositi dar superbi.

Va iubesc dragilor, va doresc ca Dumnezeu sa va binecuvinteze cu tot ceea ce aveti nevoie si este dupa Voia Lui. Iubiti-va respectandu-va si sa imbatraniti frumos impreuna, sanatosi si cu cei dragi alaturi.

Multumesc pentru onoarea de a fi prietenii mei, si pentru nunta la care mi-ati ingaduit sa particip!

Casa de ... BETON ARMAT ;)

Love, D.

duminică, 19 iunie 2011

In the dark

Heythere.
Cu 2 RedBull la activ, 3 ore dormite pe apucate si cu muzica LUI inca in piept si in timpanele dureros de multumite, iti scriu ca a fost AWESOME. N-a fost nici cu 1 milimetru mai jos decat cel pe care il admir for so long: nu Commercialul Tiesto, ci Trancerul.

Agonie si extaz. In ordinea asta. de vreo 3-4 ori la rand. In decurs de o zi. Cateva ore mai precis. Dupa ce m-am hotarat categoric si irevocabil sa raman acasa, un copil m-a intors in ultima secunda, si am decis sa ies. Chiar inainte de a intra la Arene am vrut sa fac cale intoarsa :)

Dar a meritat. Si am uitat de tot pret de cateva ore. Snatt and Vix mi-au adus-o pe Alexandra, dupa ce ieri am ascultat pe repeat piesa Cold Shower, obsesiv, timp de 3 ore. Am inebunit auzind ca EI mixeaza. Apoi, Tiesto. Maxim. E tot ce pot spune. A lasat usor Comercialul deoparte si am ascultat si cateva piese din vremurile lui de 'almost-non-commercial'. Mi-au bubuit plamanii, inima, eram la 4 randuri de el - pe raza boxelor, electrizandu-ma, descatusandu-ma si dansand ... Deea-Style. Nedefinit, pana la epuizare, cand n-am mai putut, am continuat sa tzopai ca sa-mi revin.

Amicii mei au incercat sa tina ritmul / pasul cu mine, fara succes :)

Tiesto ramane The Great. Multumim!

Si am inteles finally ca muzica nu poate decat sa te ridice: sa-ti ridice spiritul pana la cer, sa te faca sa te umpli de infinit, sa cobori si sa ramai tu insuti in lumea asta nebuna, no matter what, and no matter WHO!

Hugz. Deea - Tiesto's forever fan :)

joi, 16 iunie 2011

Recunostinta

Grace - cum imi place mie.
Ieri am primit multe voci calde sa-mi sopteasca.
Va stiti, nu va chem 'cu un pas in fata'.

MULTUMESC. Pentru grija, incurajari, cadouri nesperate dar pretioase, vesti bune si emotii constructive.

Spre seara am luat iar 'bataie'. Cersind putin timp din timpul tau. Si am plans ca un copil incuiat in casa. Apoi m-am asezat epuizata la laptop. Si o steluta s-a asezat in palma mea, si a vorbit cu mine pana la 4 dimineata. Multumesc pentru ca ai 'pierdut' timpul cu mine.

Azi m-am trezit obosita dar cu un soi de speranta neasteptata. Inspiratia a venit odata cu amintirea gandurilor care m-au incalzit ieri. Si am scris un poem de dragoste pentru doi din prietenii mei nepretuiti care se vor casatori. Acum sunt multumita. Am primit ceva bun, am facut ceva bun...

Parca e ceva mai bine. E soare, in casa e racoare, iar sambata imi revad Tiesto-ul. Finally.

Hugz from D.

marți, 14 iunie 2011

Reactie

Heythere.
Ultima perioada a fost presarata cu intamplari misto sau triste, insa din toate am invatat cate ceva.

Nu prea mai apuc sa vorbesc cu prietenii reali, iar celor imaginari le-am dat vacanta pe termen nelimitat :D

Recunosc ca am fost foarte ocupata dar nici nu mi-am facut timp 1 minut / zi sa sun sa intreb de sanatate. Va rog sa ma iertati, if necessary;) si/sau sa ma intelegeti.

Un Anonim mi-a lasat un comm zilele trecute, referitor la faptul ca am in jur multi care stau cu bratele intinse gata sa ma ajute, si ca de fapt am multa ura in mine. Dreptul la replica mi-l dau singura: cred cu tarie ca m-ai inteles gresit.

Si nu, nu trebuie sa ma cunosti personal ca sa intelegi ca ceea ce scriu este exact ceea ce simt. Azi simt repulsie pentru lucruri aiurea, maine pot lasa totul deoparte si ma pot re-umple de stare de bine.

Ura nu exista in vocabularul meu, iar de simtit asta nici nu poate fi vorba.
Au altii mult timp de aruncat pe fereastra - probabil ca nu e al lor - consumandu-l cu sentimente urate si dureroase. Dezamagirea, singuratatea si umilinta nu cred ca au legatura cu ura. Ci doar cu durerea.

Probabil ca de aceea am renuntat sa mai am asteptari - pentru a evita dezamagirea, de aceea prefer sa ma 'izolez' atunci cand sunt obosita psihic - pentru a-mi da cu 'reveneala' :D astfel incat sa pot fi un real ajutor pentru cei din jur, iar umilinta o accept doar in situatii-limita.

So. Before you judge me, try a little bit to love me.

Hugz from Deea.

vineri, 6 mai 2011

Start Fresh

Hello hello.

In primul rand mie. Am ajuns atat de incarcata ca nu-mi pot face timp nici macar sa-mi arunc ochisorul pe blogroll :( De scris nici nu mai vorbesc.

Dar... Hey, welcome back to... me :)

Cu ceva timp in urma, ceva frumos m-a lovit. Si rau. Pana sa disec 'problema', am crezut ca sunt twisted, ca-mi lipseste un neuron sau, mai rau, ca sunt exact ceea ce urasc cel mai mult: o mincinoasa proasta care poarta 7 masti. Insa, timpul m-a ajutat sa inteleg ca uneori e imposibil sa te lupti cu inima. Pentru ca totul se intoarce impotriva ta atunci cand ti-e lumea mai draga. Asa ca am cantarit situatia in stilu-mi caracteristic: de 'jde mii de ori intr-un an jumate, si cand am concluzionat ca de data asta e serioasa treaba, am renuntat sa ma lupt cu mine insami. Si bine am facut. In tot timpul asta am invatat mai multe despre mine. Despre relatii, despre oameni, despre adevarul spus tuturor sau doar mie. Si despre acceptare. Sub toate formele. Nu mai vreau sa ma gandesc la 'what if..?'

Nu-ti spun decat ca a fost o perioada foarte dureroasa din toate punctele de vedere, de 2 luni sunt in pioneze si fizic si psihic. Dar ma recuperez.

Vinerea trecuta am spus ceea ce trebuia sa fi spus de mult. Adevarul. Apoi tacere: gust amar sau eliberare... inca rumeg si incerc sa inteleg ce am facut bine si unde/daca am gresit. If.
Cand am ajuns acasa, am facut ceva de care mi-e rusine acum si imi va fi o lectie mult timp from then on: m-am indoit de mine, mi-a fost rusine cu mine. Am rupt niste bijuterii de ravase, scrise in momentele cele mai calde si profunde ale sufletului. Le-am rupt. Mi-a fost rusine de ceea ce sunt. Mi-a fost scarba. Sambata dimineata am crezut ca ma urc pe pereti. De durere. Rise and fall. Din fericire momentul a trecut, relativ repede, dar gustul amar inca persista.

Duminica alta lovitura sub centura. Daca mai conteaza inca una. Am incasat-o cuminte, dar luni mi-am pus rotitele in miscare si problema urmeaza sa se rezolve mai repede decat am sperat. A trebuit doar sa-mi doresc ;) Ma mut de acasa. E una din solutiile pe care trebuia sa le adopt mult mai devreme. Ca sa-mi fac putina ordine. In tot. Si sa pot sa ma odihnesc, sa am grija de mine.

Saptamana a trecut greu si totusi in liniste. Aseara i-a venit randul si telefonului sa fie populat cu muzica. Si am ramas 'setata' pe NS & CD - Danca Bonito. Electrizanta. Pozitiva si sexy.

Week-end-ul incepe chill. Si am de gand sa aduc mici imbunatatiri 'playlist-ului' meu.
Daca ai 'voce' misto, s-ar putea sa te ascult si sa te invit sa mai 'canti' la masa mea. Daca nu te 'inghit', te invit sa te duci tare. Fara numar.

Iti doresc sa ai un week-end super tare, linistit, frumos, cald si incalzit ;)
Eu vreau sa dau o tura cu Morandi - Midnight train.

Hugz from Bugz.