Reactie

Heythere.
Ultima perioada a fost presarata cu intamplari misto sau triste, insa din toate am invatat cate ceva.

Nu prea mai apuc sa vorbesc cu prietenii reali, iar celor imaginari le-am dat vacanta pe termen nelimitat :D

Recunosc ca am fost foarte ocupata dar nici nu mi-am facut timp 1 minut / zi sa sun sa intreb de sanatate. Va rog sa ma iertati, if necessary;) si/sau sa ma intelegeti.

Un Anonim mi-a lasat un comm zilele trecute, referitor la faptul ca am in jur multi care stau cu bratele intinse gata sa ma ajute, si ca de fapt am multa ura in mine. Dreptul la replica mi-l dau singura: cred cu tarie ca m-ai inteles gresit.

Si nu, nu trebuie sa ma cunosti personal ca sa intelegi ca ceea ce scriu este exact ceea ce simt. Azi simt repulsie pentru lucruri aiurea, maine pot lasa totul deoparte si ma pot re-umple de stare de bine.

Ura nu exista in vocabularul meu, iar de simtit asta nici nu poate fi vorba.
Au altii mult timp de aruncat pe fereastra - probabil ca nu e al lor - consumandu-l cu sentimente urate si dureroase. Dezamagirea, singuratatea si umilinta nu cred ca au legatura cu ura. Ci doar cu durerea.

Probabil ca de aceea am renuntat sa mai am asteptari - pentru a evita dezamagirea, de aceea prefer sa ma 'izolez' atunci cand sunt obosita psihic - pentru a-mi da cu 'reveneala' :D astfel incat sa pot fi un real ajutor pentru cei din jur, iar umilinta o accept doar in situatii-limita.

So. Before you judge me, try a little bit to love me.

Hugz from Deea.