...nu plange in fata une usi inchise, cauta fereastra care tocmai s-a deschis...

marți, 18 ianuarie 2011

2010

...a fost anul in care am pierdut foarte multe. As putea spune cele mai multe. Persoane si lucruri.

La intoarcerea din Austria, dupa ce am trecut de Nadlac, telefonul adormit a inceput sa sune in disperare. Recunosc ca incepuse sa-mi placa fara telefon, insa dorul m-a determinat sa-i sun pe Felix si Cookie.

Felix mi-a urat ca 2011 sa fie mai linistit ca 2010 si sa-mi gasesc intr-adevar pacea si dragostea de care n-am avut parte... Si dintr-o data, am constientizat perfect starea in care ma aflam per ansamblu... Avea perfecta dreptate. 2010 a fost un an in care am pierdut mult pe toate planurile. Desi am incercat sa ma adun, sa constientizez problemele si sa purced la rezolvarea lor, parca la sfarsitul anului toate relele au capatat amploare. Nu mi-am dorit asta, logic, nici macar nu m-am gandit la rau... Sub nici o forma. Insa a fost de-ajuns sa ma las coplesita de ganduri si durere si restul a venit de la sine.

Dar poate ca a fost nevoie de asta, de o purificare pentru ca lucrurile excelente sa aiba loc unde sa se aseze... Poate ca toate lucrurile rele prin care am trecut nu-s decat un fel de a lasa loc lucrurilor cu adevarat frumoase si bune care vor veni...

Sper ca 2011 sa fie un an linistit. Bun. Imbelsugat. Frumos. Un an in care dragostea, fericirea, sanatatea si recunostinta sa domneasca peste toate vietile noastre.

Asta imi doresc pentru mine.
Si asta iti doresc tie. Tot ce n-ai avut parte in 2010, sa primesti in 2011 de 1000 de ori.
Sa fii sanatos, iubit, linistit, de succes si fericit. Implinit.

Iar eu ma intind pe spate, in fotoliul meu albastru, cu ganduri de pace si iubire indreptate catre Univers. O sa-mi fredonez Michael Buble - Home pana o sa adorm...

LA MULTI ANI 2011!

Mi-am amintit ca aproape de granita dintre Germania si Austria, am intrat intr-o benzinarie sa luam ceva de haleala si am gasit...Brezel. La noi se gaseste in varianta MiniBrezel. Covrigul rumenit si pufos, prajit in unt, cu unt si sare, al nemtilor. Prima degustare a fost pe vremea cand eram translator, acum vreo 2 ani. De atunci m-am indragostit de covrigul acesta absolut delicios. Iata-l:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu