Dor de...

Sunt la job. Ascultam - impropriu spus - pe fundal se auzea la Kiss - presupun ca Blaxy Girls - Miss you...

Nu-mi place piesa - e prea plansa, si nu eram atenta la ea.
Recitind postul Etc, in cautare de greseli strecurate, mi-am dat seama ca MI-E DOR. FOARTE DOR. De multi si multe.

Vorbind din an in Paste cu prietenii mei - imi dau seama ca atunci cand ne mai ingaduie timpul sa ne auzim la telefon - inauntrul meu se umple un gol. Acolo, in cele 5 minute cat ne rasfatam urechile unul altuia/alteia cu glasul nostru.

Mi-e dor de ei, de prietenii mei.

Mi-e dor de niste fiinte cu creierul usor intrat la apa - caci alta concluzie nu pot trage din comportamentul lor prostesc si nefiresc. Ca sunt idioti, treaba lor - mie in schimb mi-e dor de ei.

Calatoresc in timp, si scriu ca mi-e dor de facultate.
Mi-e dor de liceu si de toate traite acolo.
Mi-e dor de generala si de timpul si prostiile de atunci.
Mi-e dor de Slatina. De primii mei colegi de gradi, scoala, de prietenii mei, de prietenii alor mei...

Mi-e dor de visele mele, de timpul care a trecut si a lasat urme frumoase sau lectii peste mine.

Mi-e dor de stelutul meu in fiecare clipa cand nu sunt langa el, mi-e dor chiar din prima secunda cand constientizez ca mai e putin si trebuie sa ne despartim caci avem servici, familie si alte treburi de facut...

Mi-e dor de oameni care s-au dovedit a fi falsi, egoisti si vanitosi. Mi-e dor de ei... Si doare.

Oare am luat-o definitiv pe alei?

Am scris postul pentru ca o piesa De dor - in mod inconstient, m-a facut sa constientizez ca mi-e dor. Si in timp ce contientizam ca Mi-e dor, la radio se difuza o piesa de dor...

Am mai scris cumva ca mi-e dor sa scriu?

Hi-Q - Dor de...