Dar am avut muzica in urechi, am avut momente dragute pe care le-am savurat, am vazut oameni care au zambit asa frumos - ciudat dar oamenii parca nu mai stiu sa zambeasca, decat sa ranjeasca...
Am avut parte azi de niste privelisti superbe, toate cu copii. In 34, la 8 jumate, un cuplu se chinuia sa urce carutul cu bebele care zambea... un baietel cu okii verzi, superbi...si LE zambea. Am vazut niste prichindei care le ajungeau bunicilor/parintilor pana sub genunchi, alergau printre picioarele lor, mai bine zis SE alergau. Probabil ca i-a incercat un sentiment de suparare, dar au inceput apoi toti sa rada pentru ca era amuzant ca nu-i puteau stapani. Ce momente! Pana am ajuns home, m-am mai bucurat de prezenta unor ingerasi :)
LittleShine mi-a incheiat seara cu niste poze de-ale nepotelului din dotare, nepotel care mi-a topit inimioara instant! Il cheama Andrei, ca pe stapana blogului :) Nu e rau, doar 'ciuparat' :))
Cand spun 'copil', ma gandesc instant la o fiinta ... cu chip de inger ascuns dupa 2 sprancene incruntate dragalas - poate-poate obtine masinuta vecinului de nisip, o voce dulce si un ras cristalin molipsitor care te topeste, o manuta delicata infipta in tortul de ciocolata apoi peste tot pe pereti, o inteligenta remarcabila si foarte sensibil. Posibil si foarte pus pe shotii, which, by the way, imi surade MAXIM... Imi place cuvantul 'copil' si il folosesc pentru cele mai dragi suflete... Sintagma 'copil incapatanat' este, din punctul meu de vedere, inteleasa si folosita prost nowadays. Cand un copil este incapatanat, o face pentru ca el stie ca e posibil sa nu aiba a doua sansa la ACEA jucarie sau ACEA prajitura. Nu vorbim acum de copiii rasfatati. Ci de situatii in sine. Un copil stie ce isi doreste, de aceea vrea cu tot dinadinsul sa iasa lucrurile dupa cum i 's-a pus lui pata'. Si ce zambet dulce iti arunca atunci cand a triumfat. Ador copiii, in special pe cei 'incapatanati'. Pentru ca au o personalitate a lor, care necesita uneori modelare usoara, dar fara de care, acesti ingerasi ar fi doar 'niste copii'. De-a lungul timpului, am invatat sa ii ascult pe copii si sa le acord o atentie deosebita, atentie pe care majoritatea mi-au castigat-o.
Sentimentul acela de 'a da in mintea copiilor' este atat de special, de eliberator, de pretios. Cati dintre noi mai au puterea/dorinta sa se mai simta copii? Poate ca ar trebui sa le acordam zgamboilor atentie sporita :) Sigur am avea ce sa ne amintim...
In alta ordine de idei, in vikend am fost la peste, peste pe care nu l-am prins, dar a fost refreshing, m-am bucurat de prezenta unui verisor 'adunat' de pe meleaguri straine, am mancat bataie la biliard...de 2 ori chiar, cat sa-mi fie rusine sa mai spun macar Ding Junhui / Neil Robertson :D
...chill-ereala si voie buna, presarata cu cuvinte nerostite, sentimente incuiate si dor nebun de ... nebun de legat :)
Saptamana a inceput 'de-a busilea'... Adica lent si frumos. Se preconizeaza o saptamana excelenta :)
Si nu vreau sa-mi amintesc inca ce varsta am... ''maaaamiiii, mai stau 5 minuteeeee!''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu