Heythere...
Orele 12 sharp. La birou, tin locul Cristinei (secretara noastra sexy) plecata in pauza de masa. Si mi-am terminat trebutza pe ziua de azi, caci, nu-i asa, cine se trezeste de dimineatza - departe ajunge si ziua buna se cunoaste de dimineatza.
Si ma mananca degetzelele de dimineatza, de cand am aterizat, sa scriu un post cu niste amintiri amuzante peste care 'am dat' in metro, ascultand balade rock si flirtand la greu cu 'baetzii'.
Ladies and gents, here we go:
.Vara trecuta am REUSIT sa ajung la concert la Mika. Cand ne-am intors in Bucuresti, prietenul meu, vadit miscat de trilurile perfecte auzite, in loc sa spuna ca Mika nu a falsat, a spus ca a cantat CA PE SiDi... restul e istorie :)
.. Acum 2 saptamani, dupa o criza de nervi si de personalitate - din perioada mult prea lunga adolescentina prin care trece, fratele meu, dupa ce s-a calmat, a fost intrebat care sunt planurile lui de viitor. A raspuns dupa un moment de gandit (yeah wright!): SA-MI IAU O PERECHE DE BLUGI... timp de 5 secunde, eu si parintii am asteptat un semn cum ca de fapt glumise si asteptam inca (!?!) un raspuns mai matur. Dupa cele 5 secunde, noi 3 am izbucnit la propriu intr-un ras isteric, frate-miu uitandu-se nedumerit. Am trecut toti 3 de la nervi la calm intr-o secunda, facandu-ne verzi-albastri de ras. Pentru unii, planurile de viitor nu se pot vedea mai departe de cana de cafea care ii va trezi (poate) la realitate...
... Exceptia de la reguli. Adica EU. In toata splendoarea si genialitatea mea. Plecati bah de la geamuri... Asa, revenind. La Victoriei, scara rulanta directa M1 catre M2, in sensul coborarii, era defecta. Adica blocata. Evident, cativa coborau pe ea aux pieds. Scara functionala care urca era ocupata de oameni care asteptau sa urce. Si am ales sa urc, dar pe scara blocata. Cativa mai in varsta s-au uitat urat la mine... In nesimtirea mea, cum mi-am permis sa urc o scara (fosta rulanta) actualmente doar...scara si-atat. E na! Iertare ca imi pun picioarele in functiune decat sa astept dupa babalaci sa-si miste hoitul...
.... La M2 am mers de-a lungul peronului pana m-am oprit, la un moment dat. Cand a venit metro-ul m-am mai deplasat vreo 2 vagoane. Si m-am oprit, urcand intr-un vagon unde era mort un neon, in fata usii pe care intrasem. Chiar ma intrebasem retoric, cu cateva minutele inainte de ce este atat de multa lumina la metro. Afara imi fusese lene sa-mi scot ochelarii de soare pentru 5 minute, si ma asteptam ca la metro sa fie mai intuneric. Ei ash! Era SI MAI MULTA lumina. In sfarsit Cineva se indura de ochii mei si a facut oarecum intuneric. 'Sa fie Lumina' - a zis Dumnezeu. Si a fost Lumina. Se pare ca Dumnezeu asculta si rugaciunile 'pentru intuneric'. Cum era aia cu 'tot ce ai de facut este sa-ti doresti?' :D
Hugz from Bugz...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu