Hello dragilor.Azi scriu. Ca se aduna si cand sunt prea multe uit.
De alaltaieri simt ca traiesc in Carpati. Urc pana la cota 2000+ doar ca sa am de unde cobori serpuit in necunoscut.
Un pitic, de doar 1 anisor, traieste zilele astea mai mult prin furtunase, calmante, operatii si diagnostice greu de indurat daca esti parinte, si foarte greu de inteles / acceptat daca esti prin preajma. De ce-ul care ma bantuie pe mine este: de ce trebuie sa plateasca cei mici pentru greselile si inconstienta celor mari? Miercuri seara am incercat pe cat posibil sa fiu tare la aflarea vestilor infioratoare care parca se aliniasera toate la start intr-un singur minut. Am stat cu inima cat un purice ieri pana am aflat ca una din interventiile chirurgicale la care a fost supus s-a terminat cu bine...
Marti am ajutat o colega frumoasa de la Carrefour sa-si adjudece o placa de par. Am primit in schimb o ciocolata. Nu voiam nimic, copila mi-e simpatica, si colegele mele m-au solicitat sa fac o fapta buna. Dar, nu refuz niciodata o ciocolata buna. Milka, cu alune de padure. Multumesc :)
Miercuri seara am primit martisor de la stelutza mea - pianul-brosa pe care voiam sa mi-l cumpar singura si, ca sa ramana in familie, am primit o inimioara superba de la mama stelutzului.
Miercuri seara am sms-uit si cu Viper, in amintirea vremurilor trecute, refuzand un loc la Above and Beyond. Pentru ca mi-e dor dar nu vreau sa ma intorc acolo unde am suferit destul.
Ieri dimineata am primit o zambilica roz de la my stelutzu's best friend, intr-un moment neasteptat care a dat putina culoare diminetii usor gri. A, si a niiiins :D Multumesc.
Ieri m-am bucurat si de vizita 'intarziatilor' la martisor - un unchi si doi verisori, m-am distrat cu un alt verisor, fratele din dotare si colega de facultate la vandut martisoare.
Aseara am primit lalelute rosii, superbe, de la stelutz si am ajuns pe taramul pustiu al alor mei, unde am gasit masa incarcata cu haleala si prajiturica. Initial eram eu si stelutzul, apoi l-am primit si pe fratele-surpriza hamesit de foame, rupt de oboseala si infipt in fotoliu in jur de 12... O mai rezista?
Dimineata ne-am trezit cu mama acasa chiar inainte de 8, rupta de oboseala dar cu o raza de speranta ca micutul de care are grija se va recupera. 'Trebuie...' Am lasat-o sa doarma si noi ne-am indreptat care-ncotro, ba la job-uri, ba acasa.
Azi am vorbit cu mosica, putin, dimineata, cu o matusa pe care o admir pentru intelepciune si rabdare, cu ingerasa mea si cu mama, dupa ce s-a trezit. Fiecare punandu-si amprenta pe ziua mea.
Din blogroll-ul meu dispare de azi haoleu.ro pentru ca mesajul vag transmis de 2 surse imi da senzatia ca autoarea nu se mai intoarce. Ca e inger... Daca e asa, RIP vacutzo... Deci daca mai aud zilele astea ca cineva e grav bolnav sau ca nu mai este, cedez psihic.
Apoi am fost dezamagita pentru salariul primit pentru luna aceasta, insa am 'uitat putin' pentru ca un client m-a binedispus cu usurinta cu care mi-a facut ceva vanzare, dar si cu ajutorul unui tanar care mi-a facut cadou un martisor 'din partea complexului nostru'.
Va foarte multumesc.
In seara asta imi vad tatal dupa ceva zile de vorbit doar la telefon, fac 2 randuri de cumparaturi, si ma pregatesc pentru maine dimineata de intalnirea cu ingerasa mea la o salata, si de un week-end in care voi incerca sa fiu de ajutor la vandut martisoare. Caci am nevoie de cash. Si de putina varietate de mediu. Adica alte fetze...
Tu ce faci?
Hugz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu