...nu plange in fata une usi inchise, cauta fereastra care tocmai s-a deschis...

joi, 15 martie 2012

Vertigo

Deci da. Lucrurile cu piticii bolnaviori s-au mai linstit, desi un alt ingeras 's-a hotarat' sa ii sperie putin pe parinti... Go go go micutilor. Hai, repejor revenirea, ca a venit primavara si tre' sa iesiti sa zburdati cu ceilalti copilasi, la soare...

Eu am inca o perioada foarte incarcata de diverse. Una peste alta, zilele astea m-am invartit intre niste sentimente mai variate decat paleta de culori a unui pictor...

Luni seara am gatit dimpreuna cu stelutul o ditamai tava cu pui stins in vin si garnitura de legume...

A fost atat de bun ca ne-am hotarat sa mancam si marti dimineata din ea, ofticandu-l astfel pe AlBeeNuTzu, el halind mancare adevarata si noi lingand la cate o inghetata. Refreshing though...
Apoi ne-am intalnit cu Tarzanel si l-am insotit si pe el in acelasi fel... fara inghetata de data asta.
Ne-am indreptat catre casa perpedes in cautarea unei beri reci care sa stinga usturoiul din salata (in principiu a lui Tarzanel, insa si stelutzu balea din plin la o berica), bere pe care evident ca doar la destinatie (acasa) au gasit-o, apoi am mers la film, la Safe House, film interesant la care merita meditat, generally speaking...
In alta ordine de idei, ingerasa mea m-a sunat inainte de film si mi-a aratat inca o data (naiva de mine) ca e adevarat proverbul 'tine-ti dusmanii aproape, tine-ti prietenii si mai aproape'... M-a lasat cu un gust amar pentru o seara de marti 13, de care stelutul nu a fost insa constient, caci probabil ca am fi zacut in casa de teama superstitiilor absurde :P
Ce ti-e si cu paiul din ochiul altuia, si cu purtarea de grija aparent prieteneasco-parinteasca...
Totusi, acest Marti 13 a fost interesant si din alt punct de vedere, intrucat am fost chemata la un al 3lea interviu, interviu pe care n-am vrut sa-l ratez, si pe care l-am pus tocmai....miercuri foarte de dimineata, facand in asa fel incat sa 'sar' unul din sirul de 3. Interviuri zic. Apropo de ultimul va fi cel dintai...

Pe sistemul 'LIFO', miercuri dimineata reusesc sa ajung la 8.45 la 'punctul de preluare' si sa cumpar o floricica. Nimeresc (initial) din masina HR-istei, in cea a Managerului care are nevoie de o Asistenta (1 Fail) Vorba lui Caragiu: 'dac-as fi stiut...' Am fost dezinvolta in cele 5 minute cat a durat drumul pana la sediu, insa poate ca as fi inflorit putin ca sa 'dau bine'. Glumesc evident.
Un mic amanunt mi-a trezit niste amintiri nu tocmai ok (2 Fail), apropo de 'infrunta-ti demonii, ca altufel o sa inceapa sa te bantuie cand ti-e lumea mai draga'. Desi eu ma stiu cu 'case closed'... Divaghez.
La interviu a fost ok, insa mi s-a propus si un alt job, mai 'tehnic', din exprimarea HR-istei, care m-a facut sa multumesc mai mult pentru 'garla de job-uri' de 2,5 luni / each. Experienta in anumite domenii conteaza, chiar daca ai 'experimentat' pentru putin timp. Una din fazele in care geniul meu a 'tipat de placere' a fost cand, penultimul subiect de la testul de engleza avea o lista din care trebuia sa alegi un 'match-answer', insa mi-a fost lene sa dau pagina sa vad ca raspunsurile erau la indemana, si am mai pierdut inca 2 minute cautand raspunsurile in text... La prima vedere, HR-ista a spus ca ma 'sinucide', insa raspunsurile erau identice 100% asa ca am zambit a satisfactie '(stupid) genius ME'...

Dupa interviu am luat masa (din nou) cu AlBeeNuTzu, dupa o serie de alergari mai ceva ca la maraton, dupa niste incaltaminte. Mi-am luat ceva cozy, navy, light si cheap. Translate this one :)

Al (treilea) doilea interviu s-a terminat in ~6,2 minute, dupa aprobari multumitoare din partea managerului si un interviu in engleza care s-a rezumat la 'So, how are you today?!'... Exagerez putin insa a fost mult mai chill decat ma asteptam. Astept ca zeii sa decida ce lucrez in perioada urmatoare...

Mi-am vizitat si parintii, de mama imi era foarte dor, am admirat scaunul directorial si sistemul audio ale fratiorului, m-am izbit pe strada de o amica foarte draga, am primit banuti, am halit pizza mea preferata dimpreuna cu stelutul... A fost o zi ciudata, in sensul ciudat al cuvantului... razi dar chiar nu stiu sa-mi explic mix-ul de sentimente de ieri.

Ieri toata ziua am ascultat The attic - In your eyes. Azi pana mi-a murit bateria la telefon. Telefon care urmeaza a fi pus in functiune pe aceeasi piesa. Imi place. Motivul pentru postul de azi e piesa care inca ma insoteste in playlist, desi pe laptop-ul de la job...

Sunt addicted de piesa si de tornade. Ca prea (mi) se intampla toate cu 360 km/h sau ar trebui sa incep si eu sa cred ca intr-adevar traim in secolul vitezei...

Cred ca am obosit (a se citi imbatranit)...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu