Marti. Martea trecuta. Ma hotarasem de 3 zile sa renunt la facultate din multiple motive. Dar ma las rugata de colegu' si ajung pe la sediu pe motiv ca-mi iau legitimatia de transport. Si ma insfaca el si vreo 2 colegi mai cu vorba, mai cu forta, si ma infig intr-o banca aproape urland 'TU stai la examen'. Exagerez, dar cam asa m-am simtit. Si zic FIEEEEE!Il vad pe Colegu'Dobro, ma chinui o zi intreaga sa aflu cum il cheama, caci uitasem, si ma execut scriind de zor rezultatele pe foaie. Azi, luni, arunc un ochisor in blogRoll si citesc un post despre o intamplare care CRED ca s-a petrecut la examenul de Sociologie... Cri-mi-nal! Am ras cu lacrimi, in ciuda zilei de 3 lei si-un ban.
Si m-a incercat un sentiment de nostalgie. Bine, sentimentul de dor de RISE m-a batut pe umar inca de saptamana trecuta, amintindu-mi cum era atmosfera la examenele de la RISE...
Si mi-e dor sa fiu cu colegii mei, sa ne cautam unii pe altii inainte de cursuri, sa ne dam mail-uri cu rezultatele la examene sau sa palavragim absenti pe scarile sediului in zilele plictisitoare de primavara/vara/toamna/iarna...
Mi-e dor de voi si imi lipseste agitatia pe care o lasam in urma, dupa fiecare zi in care ajungeam si eu... Mi-e dor de profa de engleza, de R.Theodorescu si discursurile cu care ne onora, de Onisoru si lejeritatea cu care ne explica istoria relatiilor internationale... Si mi-e dor de colegii cu care am impartit 3 ani de facultate... Ati ramas cativa around si cu voi imi mai trece senzatia de pustietate atunci cand ma gandesc la prima mea facultate...
Acum sunt la Psiho... Si incep sa cred ca un viitor-psiholog/psihiatru-adevarat trebuie sa experimenteze pe propria piele ceea ce va trebui sa vindece la pacientii sai... Adica nebunia cronica indusa...
Hugz...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu