The Trip

Credendo vides!

Calatoria in Franta s-a dovedit a fi neasteptata din toate punctele de vedere.
In Paris, cateva ore/zi (din pacate, in loc sa fie AllDaysLong) de luni pana joi m-am deconectat si am fost ‘micul-chinez’ cu aparat foto, am recunoscut si memorat mai multe detalii arhitecturale decat in toate orele de istoria artei din scoala si facultate la un loc. Parisul - ce am apucat sa vad/fotografiez, superb.

Joi dupa-amiaza am plecat inspre Viena, cu o escala la Disneyland. Vineri dimineata, orele 7.00, dimpreuna cu Bebel (singurul care a ramas neschimbat de 'tendintele modei de la Paris'), am sorbit o cafeluta - eu si vreo doua beri - el, am palavragit absenti despre nimicuri, m-am jucat putin cu aparatul foto si am retinut momentul ca fiind unul superb prin simplitate, linistea instalata in sufletul meu ravasit si candoarea aratata doar mie... Apoi nervi la shopping, somn de (ne)voie, distractie la cina, si ieseala din noaptea de revelion.

Primul revelion petrecut dincolo de granite, in Austria – Viena, foarte misto. Nu stiu prea multe despre Austria/austrieci in general – spre rusinea mea de ‘locatar’ al UE, dar am vazut ca vienezii stiu CLAR sa se distreze si o fac dezinvolt, fara sa epateze - desi majoritatea erau ‘ornati’ de sarbatoare, cu ceva pahare la purtator, HIGH – pentru cunoscatori :D sau pur si simplu veseli, fara insa a fi grosolani sau nesimtiti.

Am mers cu metroul cateva statii pana la una din ‘strasse’-le care organizau revelionul, am colindat cateva din stradutele de legatura intre punctele de interes, am ascultat muzica de la 60’s la vals, house si pop, am incercat si am reusit (cred) sa ma integrez in atmosfera de sarbatoare. Am admirat foarte mult civilizatia si caldura celor printre care ne-am amestecat si noi, gustul pentru distractie si modul in care stiu sa se simta bine. Pana la urma ne-am ‘cazat’ si noi intr-o piata gen Constitutiei/Revolutiei de dimensiuni reduse, unde se asculta muzica in general comerciala, am admirat 5 minute (da, doar cateva minute ADUNATE) de artificii/petarde, am desfacut sampania si am savurat (literally) momentul trecerii dintre ani pe meleaguri straine. De retinut ca intre Viena si Bucuresti este diferenta de fus orar de + 1 ora. Eu m-am intretinut cu ¾ din sampania pregatita, la un moment dat m-am decis sa raman ‘suspendata’ de bratul lui Bebel, cu rugamintea sa aiba grija de mine, caci la mine se ‘rupsese’ oarecum filmul.

Ne-am plimbat pana pe la 2.30 (ora Vienei), am savurat momentul in care un nene (sunt rautacioasa, era un tip la vreo 25 de ani) o cerea de sotie pe o tanti (la aceeasi varsta ‘onorabila’) asezat in genunchi, in apa+zapada+noroi, intr-un mic foaier dintr-o pietisoara cocheta. Momentul-surpriza (pentru duduie) si lacrimogen pentru trecatorii surprinsi in pietisoara s-a finalizat cu acceptul duduii de a-i sta pe cap ‘pana la adanci batraneti’ dupa ce Fat-Beauty i-a recitat si niste versuri stand cu genunchii in apa pret de vreo 5 minute (pot confirma cu inregistrarea :D ) . Am fost recunoscatoare ca am avut locuri ‘in primele randuri’, bine ca nu s-a apucat nenea sa-i cante vreo romanta la mandolina… Am recunoscut romana unor concetateni, le-am urat LMA si ne-am indreptat catre FinalDestination – un barulet ticsit de tineri+fum. I-am lasat pe baieti sa exploreze terenul si noi ne-am indreptat catre apartamentul care si-a deschis bratele (catre mine, cel putin) si mi-a oferit o canapea rosie, primitoare si datatoare de odihna mie si capului meu beat :D

Sambata, 1 ianuarie 2011 (!), ora locala 11.00, mi-am ridicat bostanu’ si am inteles ca durerea dubla de cabesa ma va tintui in pat :D AllDay. Mie mi-a convenit, i-am condus pe cei 3 muschetari pana la usa cu un zambet tamp, m-am intors in canapeaua care mi-a oferit alte cateva ore somn, liniste si pace.

Ei s-au plimbat prin Viena, eu am dormit. Ei au inghetat, eu am stat la caldurica. Ei au pierdut vremea, eu am folosit timpul >:) Am (re)vazut Inception si Step-Up3, m-am cosmetizat, am papat, m-am odihnit si relaxat dupa 5 zile de balamuc total, am facut ordine prin bagaj, apartament, minte si suflet. Chillax total! Am ramas totusi cu regretul ca nu am avut cu cine sa folosesc patul cu gratii existent in dormitor. Roar!!! Dar am retinut adresa, eventually :D

Sambata seara AM GATIT, ce mai era prin frigi, duminica dimineata am plecat inspre Romanica. Am ajuns duminica noaptea, orele 10 (parca) in Bucale, cu un gust dulce-amarui de multumire si repulsie…

Calatoria, per total, a fost refreshing. Au existat momente absolut penibile – care m-au facut sa imi dau seama cu cine stau de vorba, si momente calde, superbe, pe care le-am scris in sufletel…

M-am bucurat de ceea ce am vazut, de locurile pe care le-am vizitat, de sentimentele pe care le-am trait si de calatorie in sine. Restul e istorie!

P.s. - Toate pozele sunt din Paris.