Unique

Am timp sa scriu. Nu. Mi-e dor sa scriu. Da. Dar nu. Mi-am facut timp sa scriu pentru ca mi-e dor sa scriu. Ewreka!

Am facut ordine in ordinea gandurilor pe care vreau sa le exprim. Acum ca m-am inteles, o iau de la capat.

S-a terminat. Si am luat o pauza. Si am incercat sa rumeg la ceea ce am facut bine / rau. Eu. Si am 'notat' ce sa mai fac / accept si ce sa nu. Au fost cateva suflete, si au ramas cateva suflete care imi vorbesc. Va stiti. Multumesc.... Desi poate e de prisos sa mai spun asta.

Dar... ceva ciudat de placut si dureros de aiurea se intampla. Noi complicam lucrurile inutil. Cand vorbim de sinceritate si de acceptare, cand intelegem ce vrem si alegem un drum, chiar si cel mai mic gest de nesiguranta poate ruina tot.

Mi-e ingrozitor de frica si merg cu pasi foarte marunti, urmaresc orice miscare pe front in cautarea vreunui gest care sa tradeze ca gresesc, studiez atent ce aduce placere si ma abtin pe cat posibil sa nu arat ce simt. Si mai ales ce vreau. Dar... de ce?

Vreau sa spun adevarul, vreau sa spun ce vreau, trebuie sa arat CA vreau.
E simplu pentru mine. E nou - stilul, situatia, ceea ce simt si ce vreau sa dau si sa primesc.
E logic sa lasam trecutul in spate si sa fim sinceri si sa acceptam ceea ce se intampla ACUM.

Pentru mine e UNIQUE. Totul...

Obiectii?

Intre timp, hai sa savuram our Little Wonders...
Hope, D.