Salutare! Azi a fost o zi oribila. Si oribila inseamna oribila. Ca sa ma eliberez de resentimente am preferat sa fac o plimbare pana acasa, mai precis de la Romana pana la Real Vitan. Am dat play la MP3 si mi-am lasat picioarele sa mearga. Pe tocuri. Pe trotuare in lucru, pe zebre nesemnalizate, in faruri cu halogen si printre claxoane cu directie, facand slalom intre suflete surde si oarbe. Am mancat putin cand am ajuns acasa, m-am amuzat putin cu parintii, si m-am conectat la virtual, tot cu casti si muzica maxim!Rabdarea se invata experimentand situatii dintre cele mai sinistre si mai dureroase.
De cand m-am angajat, a inceput show-ul, in adevaratul sens al cuvantului. Ma doare sufletul si totodata imi dau seama cat de speciala si binecuvantata sunt pentru ca pot intelege limitarile mentale ale celor din jur. Oameni setati si frustrati, pentru care nu pot simti decat mila. Literally. Desi, in viata mea de 'muncitoare pe pamantul Patriei' :P nu m-am simtit atat de umilita si niciodata nu mi-a fost pusa rabdarea de atat de multe ori la incercare. As putea fi catalogata drept sado-masochista... Infiorator si cumplit. Si la fiecare job am rezistat macar 3 luni pana sa zic, GATA, PLEC! Aici, dupa 3 zile mi-am jurat ca-mi dau demisia si nu mai accept tratamente de felul acesta EVER... Inca nu stiu de ce ma mai trezesc la 7.00 dar am de gand sa stric sirul de 'macar 3 luni'... ASAP :)
Azi a fost oribil. Grotesc. Si inca mai am de invatat cateva lectii despre rabdare. In ciuda 'avertismentelor prietenesti', persoanele cele mai injurate sunt persoanele care se descurca admirabil in situatii-limita si sunt persoanele care, cu toate problemele-reale cu care se confrunta, tot mai au timp sa se opreasca o secunda, sa incurajeze, sa zambeasca si sa ma mai invete cate ceva. Ce face rautatea si lipsa lui Dumnezeu in vietile unora...
Uite de asta am renuntat in urma cu ceva timp sa mai aplec urechea la barfele invidiosilor. Una din maximele preferate spune: nu judeca niciodata un om pana nu ai mers cel putin 100 metri in papucii lui. Concluzia?! Din partea cealalta a barfelor, lucrurile se vad usor diferit. Si oamenii cei mai speciali sunt oamenii cei mai des barfiti... Din nefericire :(
In astea 3 saptamani, am petrecut un timp in care mi-am testat din nou limitele - recunosc ca le-am impins usor la extrema-insuportabila psihic. A fost un timp in care am simtit iubirea si dispretul, multumirea si lehamitea, aprecierea si dezgustul...Pentru sufletele minunate dar si pentru cele atat de sarace imbracate cu cele mai alese bijuterii. Yack! Personal, am ajuns in urma cu ceva timp la o intelegere superioara a lumii inconjuratoare, intelepciune care mi-a dat puterea sa iau decizii foarte bune pentru mine dar care au fost zdrobitor de dureroase pentru ceilalti. Stiu ca adevarul DOARE. Si ca prostii se vor tavali mereu in chinuri cand ii vei obliga sa se uite in oglinda.
Asa ca inainte de orice decizie, multumesc pentru intelepciune si pentru lectia pe care o am de invatat. Stiu ca POT totul. Dar uneori prefer sa-i las pe ceilalti sa aleaga, pentru ca daca aleg eu, aproape mereu sufera cineva.
Si mai stiu ca sunt puternica... Varful muntelui este o tinta dorita de multi. Drumul insa este cel care face ca majoritatea sa renunte. Se vede altfel de sus, oricum ;) Crede-ma.
Pretuieste-ti timpul! Nu-i lasa pe altii sa decida pentru tine sau in locul tau. Nimeni nu trebuie lasat sa-ti conduca viata, pentru ca fiecare ar trebui sa-si vada de viata lui. La randul tau, nu interveni in vietile altora, decat cu un sfat prietenesc spus cu niste vorbe care sa mangaie, nu care sa loveasca! E timpul tau, e timpul meu. Hai sa facem ceva in sensul asta :)
Ultima piesa pe repeat este Iridescent - LP. De pe ' a thousand suns '. N-joy!
Inainte de a da Public la post, m-a sunat SpecialD. Plangea. Tot din cauza unui suflet gol si rece.
Cu Iridescent in urechi de vreo 3 ore, cu lacrimi innodate in barbie... dedic acest post tuturor sufletelor care se simt singure si/sau intristate, celor care asculta o melodie in speranta ca durerea se va risipi, celor care citesc o carte doar ca sa uite o perioada, celor parasiti si mai ales celor care se simt parasiti. Sunt aici, suntem aici, mai multi decat puteti crede. Doar ca si noi ne ascundem.
Gata, maine e o alta ocazie de a o lua de la inceput. Sper totusi sa nu mai doara deloc. O sa-mi sterg lacrimile si o sa incerc sa adorm cu gandurile de pace si liniste indreptate catre voi...
Un hug special, cu dragoste :) Blessingz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu